Pages Menu
TwitterFacebook

Posted on May 27, 2013 in Ghid parinti

Semnele autismului: copilul meu le are?

Semnele autismului: copilul meu le are?

Cu toate că despre autism se scrie şi vorbeşte tot mai mult, tulburarea rămâne un mister pentru majoritatea părinţilor. Cel puţin, simptomele care anunţă afecţiunea copiilor la vârste fragede. Cum îţi dai seama dacă bebeluşul tău, aparent normal, se dezvoltă aşa cum ar trebui?

Jurnalista de specialitate Melinda Wenner Moyer a scris, pentru slate.com, un mic ghid-îndrumător pentru părinţii care începă să bănuiască anumite nereguli în comportamentul copiilor lor.

Autoarea materialului a scris materialul după ce, într-un articol anterior despre de ce fac copiii lucruri trăznite, un cititor a ridicat întrebarea: „l-aţi dus la un control să vedeţi dacă este autist?”. Cu toate că este o afecţiune despre care se scrie din ce în ce mai mult, majoritatea amănuntelor sunt controversate şi fără relevanţă (informaţii precum „America, în mijlocul unei „epidemii” de autism sau „Vaccinurile cauzează autism”).

În această situaţie, părinţii nu se pot baza pe informaţii utile când vine vorba de identificarea autismului la cei mici. Sunt studii care atestă faptul că tratarea precoce a copiilor poate îmbunătăţi viaţa copiilor, în ceea ce priveşte limbajul, abilităţile sociale, independenţa, IQ-ul şi adaptabilitatea.

Autismul este o tulburare eterogenă, de unde şi vorba „Odată ce ai întâlnit un autist, ai cunoscut un autist”. Mai exact, autismul este definit ca un „spectru al tulburărilor” care afectează funcţiile sociale, comunicative şi cognitive în diverse feluri, aşa că un copil cu autism poate să fie extrem de diferit de altul cu autism.

Există o cale simplă de a explica cum „arată autismul”? „De obicei, băieţii sunt cei mai afectaţi, fiind de cinci ori mai multe cazuri în rândul lor decât al fetelor, din motive necunoscute. Copiii care suferă de autism prezintă, de cele mai multe ori, caracteristici comportamentale diferite, pe care părinţii trebuie să le observe din timp. La fel ca pediatrii”, scrie Melinda Wenner Moyer.

Din 2007, Academia Americană a Pediatrilor a recomandat verificarea de autism a tuturor copiilor cu vârste cuprinse între 18 şi 24 de luni.

Majoritatea bebeluşilor şi copiilor care sunt diagnosticaţi cu autism prezintă o foarte slabă capacitate de reacţie şi de reciprocitate. „Nu gânguresc înapoi la gânguritul părinţilor. Nu pot întreţine contactul vizual şi nici nu pot arăta către ceva anume. Nu sunt interesaţi în joaca de-a v-aţi ascunselea. Nu sunt entuziasmaţi când mama intră în cameră.

De asemenea, nu sunt interesaţi să împartă obiecte sau experienţe cu alţii”, explică autoarea. Un alt semnal important de alarmă este atunci când copiii nu răspund chemării părinţilor. „Nu este vorba că nu răspund niciodată la numele lor, ci că nu răspund atât de consistent pe cât ar trebui”, a spus Judith Miller, om de ştiinţă la Centrul de Autism din Philadelphia. Majoritatea copiilor îşi recunosc numele când îl aud încă de la 6 luni. „În general, dacă cei mici nu vor să relaţioneze cu ceilalţi, ai putea observa semne timpurii ale spectrului autist. Mulţi, dar nu toţi, dintre copiii diagnosticaţi, au manifestat tulburări şi întârzieri în vorbire”, explică Moyer.

Potrivit Academiei Americane de Neurologie, este anormal ca cel mic să nu bolborosească sau gângurească până la 12 luni, să rostească cuvinte simple la 16 luni şi să folosească propoziţii spontane cu câteva cuvinte la 24 de luni.

Copiii cu autism prezintă deseori comportament repetitiv şi arată un nivel crescut de interes faţă de obiectele fără viaţă, în special cele tari (pixuri, chei, nu animale de pluş sau oameni).

„Vreau să reiau ideea că autismul este un
spectru al tulburărilor, aşa că mulţi dintre copiii care suferă de aşa ceva nu vor prezenta toate simptomele de mai sus, iar câţiva dintre cei care nu au autism pot manifesta câteva dintre simptome. Celălalt lucru de care trebuie să ţineţi cont este că nu există aceeaşi traiectorie a tulburării pentru toţi. Unii dintre copii pot arăta semne timpurii, încă de la 4 sau 6 luni, iar alţii, în jur de 30%, pot părea perfect normali până la vârsta de 15 luni, când încep să regreseze”, explică autoarea.

Aceasta explică şi de existenţa celei de-a treia categorii: a copiilor care ajung la un „platou emoţional” la 12 luni, după o dezvoltare firească. Experţii spun că este extrem de dificil să identifici autismul mai devreme de primul an de existenţă al copilului. Majoritatea specialiştilor vor aştepta a doua aniversare pentru a hotărî diagnosticul. Un studiu realizat pe 25 de copii care urmau să dezvolte simptomele bolii cu 25 de copii perfect sănătoşi a demonstrat că la vârsta de 6 luni nu există diferenţe de comportament între aceştia. Abia 12 luni, situaţiile încep să difere.

„În tentativa mea de a face cunoscute simptomele autismului, nu vreau să implic faptul că ratele tulburării au crescut sau că părinţii ar trebui să se aştepte ca micuţii lor să sufere de aşa ceva. Media ne avertizează de existenţa unei epidemii de autism, şi da, de şase ori mai mulţi copii au fost înregistraţi cu această tulburare, dar asta doar pentru că a crescut atenţia în privinţa ei”, explică Melinda Wenner Moyer.

sursa: http://adevarul.ro/