Cadranul de baza

Cadranul de baza (Core quadrant –D. Ofman)– calitate, capcana, provocare, alergie

Fiecare individ are calitati, ce sunt diferite de la persoana la persoana. Diferentele mari intre aceste calitati pot cauza neintelegeri intre oameni. Oricine poate fi enervat uneori de comportamentele altor persoane. Pentru a intelege relatiile reciproce, Ofman a dezvoltat teoria cadranelor de baza, o metoda pentru identificarea si intarirea caracteristicilor pozitive.

Un cadran de baza cuprinde patru concepte:

Calitatea de baza – un punct forte ce caracterizeaza o persoana, o caracteristica determinanta a persoanei.

Exemple: hotarare, atentie, grija, curaj, ordine, flexibilitate, loialitate etc

Capcana – este transformarea unei calitati de baza in ”prea mult dintr-un lucru bun”. Aspectul pozitiv merge prea departe, transformand punctul forte intr-o slabiciune.

Exemple: Serviabilul devine bagacios. Grijuliul devine sacaitor.Adaptabilul devine schimbator.

Provocarea – este opusul pozitiv al capcanei.

Exemple: La o persoana cicalitoare, provocarea este rabdarea.

Alergia – este “prea mult dintr-un lucru bun” din provocare, precum si opusul negativ al calitatii de baza. Oamenii tind sa fie alergici la ”prea mult” din propriile lor provocari observate la alte persoane.

Exemplu: Opusul negativ al calitatii de baza de a fi hotarat este atitudinea pasiva (alergie pentru o persoana hotarata).

Cu cat oamenii sunt confruntati cu propriile alergii, cu atat mai mare este riscul ca ei sa ajunga in propria lor capcana.

Exemplu: O persoana hotarata devine cicalitoare ca raspuns la prea multa pasivitate a unei alte persoane.

 

Mecanismele de aparare

Sunt operatii mentale care inlatura din constiinta noastra emotiile neplacute – anxietatea, depresia, furia. Mintea umana, folosindu-se de mecanismele de aparare, impiedica accesul sentimentelor in constiinta.

Uitarea: ne protejeaza de neplacerea produsa de rememorare

Negarea: evitarea constientizarii unor aspecte ale realitatii externe greu de infruntat, prin ignorarea informatiilor senzoriale

Idealizarea: atribuirea unor calitati perfecte / aproape perfecte altor persoane, ca o modalitate de a evita anxietatea sau sentimentele negative – dispret, invidie, furie.

Somatizarea: transformarea suferintei emotionale in simptome fizice si concentrarea atentiei asupra acestor probleme somatice, (mai degraba decat asupra problemelor emotionale).

Intelectualizarea: gandirea excesiva si abstracta este
utilizata cu scopul de a evita trairi emotionale neplacute.

Rationalizarea: actiunea de a justifica comportamente, atitudini si/sau credinte sau inacceptabile, spre a le face tolerabile, acceptabile pentru propria persoana.

Umorul: gasirea unor aspecte comice, ironice in situatii dificile, din dorinta inconstienta de a diminua sau disipa emotiile neplacute si disconfortul personal.

Normalizarea: apare atunci cand, deoare este prea dureroasa acceptarea unei situatii neplacute, incercam sa ne convingem ca, de fapt, totul este in regula, ca nu e nimic iesit din comun, ca si altii trec prin astfel de intamplari.