Pages Menu
TwitterFacebook

Terapia ABA

Ce este Analiza Comportamentală Aplicată – ABA?

În limba engleză, prescurtarea vine de la «Applied Behaviur Analysis », adică în traducere – Analiza Comportamentală Aplicată. Terapia ABA este o abordare a înţelegerii comportamentului şi a modului în care poate fi afectat de către mediul înconjurător.

Terapia ABA a fost realizata pentru a ajuta copiii cu autism si cu tulburari de dezvoltare asociate.

Este un model de terapie pentru copiii cu autism creat de dr. Ivar Lovaas în anii 70, centrat pe ideea că anumite comportamente ale copiilor apar sau nu în funcţie de mediu. Bazată pe teoriile comportamentale, terapia ABA demonstrează că schimbând anumite condiţii în mediu, comportamentele copiilor se schimbă în consecinţă. Terapia ABA un sistem de învăţare, un program care îşi propune să modifice comportamentul copilului cu autism în mod sistematic şi intensiv. Terapia ABA are obiective clar formulate, împărţite în sarcini mici, astfel încât evoluţia copilului să poată fi măsurată permanent. Întărirea comportamentului se face cu recompense, întreg sistemul funcţionând pe baza acestora, fie ca recompensele sunt materiale sau sociale.

Terapia ABA – demonstratii copii cu autism in cursul de autism

Terapia ABA se concentrează pe principiile care explică modul în care are loc procesul de învățare.

Atunci când un comportament este urmat de o recompensa, comportamentul este mult mai probabil să fie repetat. Domeniul analizei comportamentale aplicate a dezvoltat mai multe tehnici pentru creșterea comportamentelor acceptate si utile și de reducere a celor care pot dauna sau interfera cu învățarea.

Aceste tehnici pot fi utilizate în situații structurate, cum ar fi o lecție in sala de clasa, dar și în viata de zi cu zi, in situații cum ar fi cina de familie sau in parcul de joaca. La inceput, in primii ani, sesiunile de terapie ABA implica interacțiune unu la unu între adult si copil.

Terapia ABA – demonstratii copii cu autism in cursul de autism

Intervenția prin terapia ABA presupune si un program intensiv care totalizeaza 25-40 de ore pe saptamana timp de 1-3 ani. Aceasta forma de interventie nu este obligatorie dar o parte din specialistii terapiei ABA o recomanda, iar altii nu merg pe principiul obligativitatii realizarii acestui numar de ore.

Aceste programe permit copiilor să învețe și să practice abilitățile în situații la inceput foarte structurate apoi din ce in mai nestructurate.

Intervenția prin terapia ABA nu trebuie sa fie o abordare identica pentru toti copiii cu autism. Programele de interventie se
personalizeaza in functie de nevoile, interesele, preferințele și situația familiala. Din aceste motive, un program de terapie ABA pentru un copil cu autism va arata diferit fata de un program pentru un alt copil cu autism. Un program de terapie ABA de calitate pentru copiii cu autism trebuie sa intruneasca urmatoarele calitati:

  • planul de interventie provine dintr-o evaluare detaliată a abilităților și preferințele fiecărui copil cu autism și poate include, de asemenea, obiective ce vizeaza familia,
  • obiectivele tratamentului și instruire sunt în concordanta cu achizitiile de pana atunci ale copilului cu autism si vizeaza o gamă larga de domenii de competente, cum ar fi de comunicare, sociabilitate, auto-ingrijire, joc și agrement, dezvoltarea motorie și abilitati cognitive,
  • planul de instruire descompune exercitiile în pași extrem de secventializati,
  • intervenția constă în măsurarea obiectivă în curs de desfășurare a progresului copilului cu autism.

Analiza comportamentala aplicata – ABA – este o abordare ce vizeaza imbunatatirea comportamentului și modul în care acesta este afectat de mediul înconjurător. În acest context, „comportament”, se referă la acțiuni și abilități, iar „mediu” include orice influență – fizica sau sociala – care ar putea schimba sau poate fi schimbata prin comportamentul cuiva.

Terapia ABA ofera o structura pentru a cerceta comportamentele umane, factorii care le determina si cum le putem spori/creste sau diminua. De asemenea, ea ofera o structura fundamentala pentru a invata noi abilitati (comportamente pe care vrem sa le sporim/intensificam). Informatiile de baza pe care trebuie sa le aveti in ceea ce priveste predarea acestor abilitati sunt: modelarea, sugerarea, descresterea, inlantuirea si incurajarea diferentiata. Cateva explicatii foarte simple sunt oferite mai jos:

  1. Modelarea – proces prin care modificam treptat comportamentul deja existent al copilului cu autism in ceea ce dorim. Aceasta se face de obicei prin adaptarea cerintelor inainte de a oferi incurajare. De exemplu, daca un copil cu autism de abia invata sa spuna cuvinte, i se poate cere sa atinga un obiect inainte de a-l primi. Mai tarziu, ii putem cere copilului cu autism sa spuna primul sunet, o silaba si in cele din urma intregul cuvant.
  2. Sugerarea – ajutorul oferit de terapeutul ABA pentru a promova raspunsul corect din partea copilului cu autism. Sugestiile variaza prin gradul de interventie, de la ghidarea fizica la demonstratie, indicatii verbale, indicatii vizuale, indicare cu degetul, cat si in modul sugestiilor stimulatorii, cum ar fi apropierea. Intotdeauna trebuie sa incercam sa folosim sugestia care intervine cel mai putin in comportamentul pe care vrem sa-l obtinem. De exemplu, cand invatam pentru prima data copilul cu autism sa atinga un obiect sau o imagine, e posibil ca la inceput sa fie nevoie sa-i miscam mana spe obiect.
  3. Descresterea/Minimalizarea – este o parte critica din procesul de invatare a copilului cu autism , de a NU deveni dependenti de sugestii. Orice sugestii vor fi treptat indepartate, pe masura ce copilul reuseste sa raspunda corect fara nici o sugestie. Ca sa folosim exemplul de mai sus, daca vrem sa-l invatam pe copilul cu autism sa atinga o minge, putem incepe prin a-i misca mana spre minge, apoi ii atingem doar umarul, apoi aratam spre minge etc., pana cand copilul reuseste sa atinga mingea atunci cand i se spune (multi copii
    cu autism
     nu vor avea nevoie de multe astfel de sugestii pentru a invata “sa atinga” un obiect).
  4. Inlantuirea – fundamental, aceasta inseamna ca abilitatile sunt impartite in cele mai mici unitati componente si sunt invatate astfel, in unitati care sunt inlantuite impreuna. Tehnicile de inlantuire inainte si inapoi sunt frecvent utilizate atunci cand se doreste invatarea unei noi abilitati. Un exemplu de inlantuire inainte ar fi invatarea unei propozitii – copilul cu autism este invatat pe rand cate un cuvant (spune “eu”, spune “eu te”, spune “eu te iubesc”). Daca il invatam aceeasi propozitie folosind inlantuirea inapoi, vom incepe cu finalul – spune “iubesc”, spune “iubesc pe”, spune “iubesc pe tine”.
  5. Incurajare diferentiata – incurajarea reprezinta probabil cea mai importanta parte in procesul de invatare. Aceasta implica oferirea unui raspuns la comportamentul copilului cu autism, care va intari acel comportament. Cuvantul “diferential” se refera la faptul ca noi variem nivelul incurajarii in functie de raspunsul copilului cu autism. Sarcinile grele pot fi incurajate mai mult, pe cand sarcinile usoare pot fi incurajate mai slab. Trebuie sa ne adaptam incurajarea in mod sistematic la copilul cu autism in asa fel incat acesta va invata in cele din urma sa raspunda potrivit in programe naturale de incurajare (ocazional) cu tipuri naturale de incurajare (social).
Terapia ABA – demonstratii copii cu autism in cursul de autism

Terapia ABA – demonstratii copii cu autism in cursul de autism

Ce fel de progres poate fi de asteptat lucrandu-se prin terapia ABA?

Intervenția prin terapia ABA, daca este realizata competent, poate ajuta copiii cu autism sa evolueze în multe domenii. Cu toate acestea, modificările nu apar rapid. Rata de progres variază considerabil de la un copil cu autism la altul, în functie de varstă, nivelul potentialului, familie etc.

Terapia A.B.A. – Cum construim un program de terapie pentru un copil cu autism

Atunci când veţi ajunge în situaţia de a construi un program pentru acasă pentru un copil cu autism, va trebui să selectaţi programe de instruire care să aibă semnificaţie în cazul copilului. Întrucât nu există copii cu autism care să aibă aceleaşi competenţe şi aceleaşi nevoi, selecţia iniţială a programelor trebuie să se bazeze pe abilităţile actuale ale fiecărui copil cu autism. Realizarea programelor pentru copilul cu autism  va fi o sarcină permanentă. De fiecare dată când copilul cu autism va mastera un program, va trebui să alegeti un altul. Acest capitol va prezenta un cadru conceptual pentru alegerea programelor de instruire pentru copilul cu autism, astfel încât să puteţi începe instruirea semnificativă pentru el.

EVALUAREA ABILITĂŢILOR COPILULUI CU AUTISM

Cele trei ghiduri pentru planul de studiu (curriculum) din acest capitol subliniază abilităţi care pot fi învăţate de copilul cu autism. Obiectivele sunt aranjate în ghidul începător, intermediar şi avansat, dar această ierahie nu este rigidă. Primul pas în selectarea programelor constă în evaluarea abilităţilor şi deficitelor copilului cu autism. Ghidurile curriculare pot fi folosite drept cadru pentru o evaluare iniţială. Începând cu Ghidul Curricular – nivel începător,
puteţi determina nivelul abilităţilor copilului cu autism şi puteţi crea astfel posibile programe de instruire. Atunci când evaluaţi abilităţile copilului cu autism, ţineţi cont de următoarele aspecte:

  • Copilul cu autism dă dovada acestei abilităţi la comandă verbală? Există copii cu autism care pot face anumite lucruri spontan, dar nu şi la cerinţa adulţilor. De exemplu, puteţi sesiza că atunci când se joacă, copilul cu autism numeşte anumite obiecte, dar, când îi arăţi respectivul obiect şi îi ceri să îl numească, nu poate face acest lucru. Atunci când evaluaţi abilităţile copilului cu autism, fiţi siguri că el poate răspunde atunci când îi puneţi întrebarea corespunzătoare.
  • Abilitatea e prezentă fără ajutorul dumneavostră? Atunci când evaluaţi o anumită capacitate, trebuie să determinaţi nivelul la care se află copilul  cu autism fără a fi ajutat. De pildă, când doriţi să aflaţi dacă el poate urma instrucţiile simple, dă-i comanda, fără a-i oferi vreun gest ajutător (de exemplu, nu indicaţi către pantofi când îi spuneţi “Ia-ţi pantofii!”). Sau, când vreţi să ştiţi dacă poate îndeplini activităţi simple (de exemplu, puzzle sau sortare de forme), prezintaţi-i activitatea şi oferiţi-i o instrucţie verbală (de exemplu, “Fă puzzle!”), fără a îi oferi vreun ajutor fizic.
  • Abilitatea are consistenţă în timp? Anumiţi copii cu autism nu sunt constanţi în răspunsurile lor. Este importantă stabilirea faptului că o anumită capacitate poate fi demonstrată în mai multe ocazii diferite. Doar pentru că o dată copilul cu autism a reuşit să facă ceva, nu înseamnă că acea abilitate face parte din repertoriul său. Atunci când realizaţi evaluarea unei abilităţi, trebuie să oferiţi mai multe oportunităţi pentru a determina dacă răspunsurile copilului cu autism sunt consistente în timp (de exemplu, în 8 cazuri din 10).
  • Sunt prezente toate componentele abilităţii? Copilul cu autism poate fi capabil să dea dovada prezenţei unei părţi a abilităţii, dar nu a întregii abilităţi. De exemplu, el poate fi în stare să identifice trei părţi ale corpului sau să imite una sau două acţiuni. Deşi acesta este un bun început, trebuie să vă asiguraţi că el poate realiza un număr adecvat de răspunsuri în cadrul fiecărui program. În determinarea numărului adecvat de răspunsuri pentru fiecare program, luaţi în considerare vârsta copilului (de exemplu, majoritatea copiilor preşcolari pot identifica 10 sau mai multe părţi ale corpului). Atunci când evaluaţi un anumit program (de exemplu, instrucţiile simple), trebuie să determini şi numărul corespunzător de răspunsuri şi să evaluezi performanţa copilului per total.
  • Abilitatea este demonstrată în prezenţa unor persoane diferite, în diverse contexte, cu stimuli variaţi? Uneori, copiii cu autism pot da dovada unor abilităţi numai faţă de anumite persoane (de exemplu, numai faţă de mamă), numai în contexte specifice (răspunde la comanda “Ia-ţi cana” nunmai în bucătărie, unde sucul este la vedere) sau numai faţă de stimuli specifici (de exemplu, Thomas The Train, dar nu şi alte jucării). Atunci când evaluaţi o anumită abilitate, fiţi siguri că prezenţa ei poate fi demonstrată în faţa unor persoane diferite, în mai multe contexte şi cu stimuli diferiţi.

SELECTAREA PROGRAMELOR ABA PENTRU TERAPIA COPILULUI CU AUTISM

După evaluarea abilităţilor copilului cu autism, trebuie să decideţi care vor fi cele vizate pentru instruire. Întrebările de mai jos pot fi de ajutor în selectarea obiectivelor de instruire. De fiecare dată când alegeţi un program, puneţi-vă următoarele întrebări:

  • Copilul cu autism are abilităţile de bază necesare pentru acest
    program? Atunci când alegeţi un program, întrebaţi-vă mai întâi care sunt abilităţile de care copilul cu autism are nevoie pentru a răspunde. De exemplu, vă puteţi dori ca el să-şi formuleze cererile prin propoziţii, dar e posibil să nu poată repeta cuvintele. Vă puteţi dori să învăţaţi copilul să iniţieze interacţiuni în timpul jocului cu ceilalţi copii, dar el nu poate urma comenzi simple. Descompunerea unei abilităţi în componentele sale vă poate ajuta să identificaţi ce alte abilităţi trebuie învăţate mai întâi.
  • Programul este adecvat vârstei/dezvoltării copilului cu autism? Deşi copiilor cu autism nu li se poate aplica un model al dezvoltării normale a achiziţionării de abilităţi, programele trebuie totuşi să reflecte o secvenţă de dezvoltare care este de aşteptat şi în cazul unui copil tipic. Atunci când identifiaţi o abilitate, întrebaţi-vă mai întâi dacă un alt copil, de vârstă similară, poate îndeplini aceeaşi sarcină.
  • Această abilitate va ajuta la reducerea problemelor comportamentale? Alegeţi programe de instruire care sunt susceptibile de a avea un impact pozitiv asupra comportamentului copilului cu autism. De exemplu, învăţarea de răspunsuri comunicative, cum ar fi indicarea cu degetul şi gesturile de “da” şi “nu” pot ajuta la reducerea problemelor comportamentale care îndeplinesc o funcţie de comunicare. În plus, a-l învăţa pe copilul cu autism să iniţieze independent jocul poate reduce comportamentele stereotipe.
  • Această abilitate va duce la învăţarea altor abilităţi? Atunci când alegeţi abilităţile pentru instruire, identificaţi-le pe acelea care se construiesc unele pe altele. De exemplu, învăţându-l pe copilul cu autism să imite acţiuni secvenţiale ce ţin de motricitatea grosieră (de exemplu, imitarea a două acţiuni în ordinea corectă), îl veţi învăţa cel mai probabil să asculte apoi comenzile verbale duble.
  • Această abilitate poate fi generalizată? Întrucât în cazul copiilor cu autism abilităţile sunt adesea dificil de generalizat, alegeţi acele programe şi ţintiţi răspunsurile pe care copilul va avea ocazia să le practice şi în afara lecţiilor. De exemplu, e mult mai probabil ca de-a lungul unei zile să îi cereţi copilului “Închide uşa”, “Aprinde lumina”, “Ia-ţi pantofii” decât “Ridică mâinile” sau “Dă din picioare”. Răspunsurile care se asociază cu consecinţe pozitive ce apar în mod firesc vor fi generalizate mai bine.
  • Copilul cu autism va achiziţiona această abilitate într-o perioadă de timp rezonabilă? Deşi ritmul de învăţare variază foarte mult în funcţie de copil şi de abilităţi, trebuie acordată prioritate acelor abilităţi pe care copilul le va învăţa într-o perioadă de timp acceptabilă. De exemplu, în cazul în care copilul cu autism nu vorbeşte, el va trebui să înveţe răspunsuri comunicaţionale eficiente. În comparaţie cu comunicarea prin fraze, el poate învăţa destul de repede să arate către obiectele dorite. Alegerea abilităţilor care vor fi achiziţionate într-o perioadă de timp rezonabilă va acţiona ca un întăritor pentru dumneavostră, pentru copil şi pentru tutori.
  • Abilitatea este importantă pentru dumneavoastră şi pentru familie? Alegeţi acele abilităţi care vor avea implicaţii pozitive în ceea ce priveşte participarea copilului cu autism la activităţile familiei. Deşi potrivirea culorilor este o abilitate importantă, a-l învăţa pe copil să-i identifice pe membrii familiei va avea un impact mult mai mare asupra participării copilului cu autism în familie.
  • Abilitatea poate fi folosită de copil de-a lungul întregii zile? Alegeţi să-l învăţaţi acele abilităţi care sunt funcţionale. De exemplu, învăţarea indeplinirii comenzilor simple, folosirea “da” şi “nu”, arătarea către obiectele dorite, realizarea activităţilor de joc, toate acestea sunt utile pentru copil şi pot fi incluse pe parcursul întregii zile.

r

PREGĂTIREA COPILULUI CU AUTISM PENTRU REALIZAREA PROGRAMELOR TERAPIEI ABA

Atunci când începeţi un program acasă, trebuie să începeţi cu un număr limitat de abilităţi pentru primele câteva săptămâni. E mult mai bine să vizaţi achiziţii rapide într-un număr limitat de domenii, decât un progres încet, inconsistent, în mai multe domenii. Această modalitate vă va permite şi dumneavoastră şi tutorilor să stăpâniţi metodologia de învăţare, iar copilului cu autism îi va permite să se obişnuiască cu structura şedinţelor. Deşi realizarea programului trebuie individualizată în funcţie de copil, în mod tipic, un program de început va include: un program de tip “Respond to name” (Răspunde la nume), un program de limbaj receptiv (de exemplu, îndeplinirea instrucţiilor simple), un program de imitaţie (de exemplu, imitarea unei mişcări grosiere), un program de limbaj expresiv (de exemplu, arătarea itemilor doriţi) şi o sarcină de potrivire (de exemplu, potrivirea obiectelor identice). Pe măsură ce copilul cu autism face progrese, puteţi adăuga programe adiţionale, în funcţie de nevoile lui.

DESCRIEREA PROGRAMELOR PENTRU COPIII CU AUTISM DIN CADRUL TERAPIEI ABA

Terapia ABA – demonstratii copii cu autism in cursul de autism

Terapia ABA – demonstratii copii cu autism in cursul de autism

Ghidurile metodologice sunt urmate de descrieri ale programelor de instruire pentru mai multe obiective listate în cadrul ghidurilor (nu toate obiectivele sunt subliniate în foile de programe). Sunt oferite răspunsurile pe care le dorim din partea copilului cu autism (targetate), pre-cerinţele, materialele, strategiile de prompting (de ajutor) şi alte câteva indicii utile. Multe dintre programe oferă exemple de răspunsuri targetate (pe care le aştepăm din partea copilului), dar acestea sunt doar pentru a vă ajuta la început. Trebuie să-l învăţaţi pe copil acele răspunsuri relevante pentru el şi pentru dumneavoastră.

Procedurile de instruire sunt generice şi se poate ivi necesitatea de a le modifica în funcţie de copilul cu autism. De exemplu, programele au fost scrise plecând de la ipoteza că, iniţial, copilul cu autism va avea nevoie de prompting (ajutor) pentru a răspunde corect. Deşi sunt oferite sugestii de prompting (ajutor), există multe proceduri de corectare a greşelilor care pot fi folosite atunci când copilul cu autism răspunde incorect sau nu reuşeşte să răspundă deloc.

Unele dintre programele de limbaj receptiv şi de potrivire necesită prezentarea unor stimuli pe masă, cum ar fi fotografiile. Numărul de stimuli prezentat va varia în funcţie de etapa actuală a programului. Cu toate acestea, se recomandă ca în cazul introducerii sarcinilor de discriminare, să prezinţi cel puţin trei stimuli, pentru a minimaliza şansele unui răspuns dat la întâmplare.

Uitându-vă pe foile de program, puteţi observa câţiva termeni nefamiliari. Îi vom defini pe scurt mai jos.

  1. Prompt-urile (Ajutorul). Prompt-ul se referă la orice ajutor care îi este oferit copilului cu autism pentru a răspunde cu succes. Prompt-urile pot fi verbale (“Prinde mingea”), fizice (iei mâna copilului şi o pui pe minge), gesturale (indici către minge), de poziţie (pui mingea mai aproape de copil) sau de modelare (îi demonstrezi copilului răspunsul, pentru ca acesta să îl observe şi să îl imite). Atunci când începeţi un program de instruire,
    trebuie să determinaţi de cât de mult ajutor (prompt) are nevoie copilul pentru a răspunde fără greşeli. Prompt-ul (ajutorul) trebuie scăzut treptat şi sistematic de-a lungul unei sesiuni de instruire, astfel încât copilul să poate fi capabil să îndeplinească sarcina fără ajutor.
  2. Amânarea prompt-ului (Time Delay Prompt). Amânarea prompt-ului este o procedură în care timpul dintre prezentarea unui stimul comandă şi a prompt-ului este crescut treptat. Iniţial, ajutorul este oferit în acelaşi timp sau imediat după comandă. De-a lungul sesiunilor de instruire ulterioare, ajutorul este amânat prin creşterea treptată a intervalului de timp. De exemplu, atunci când îl înveţi pe copilul cu autism să răspundă la întrebarea “Cum te cheamă?”, se oferă prompt-ul (de exemplu, modelarea răspunsului corect) imediat după prezentarea întrebării, pentru primele câteva încercări. Atunci când copilul răspunde corespunzător la prompt (de exemplu, spunându-şi numele după modelul prompt-ului, de trei ori consecutiv) se introduce un scurt răgaz între comandă şi prompt. De exemplu, tutorele poate spune “Cum te cheamă”, aşteaptă 2 secunde şi apoi modelează răspunsul. Atâta timp cât copilul continuă să răspundă corect, acest interval poate rămâne acelaşi pentru alte trei încercări. Apoi intervalul dintre comandă şi prompt va creşte cu 2 secunde, ajungându-se la 4 secunde, apoi la 6 secunde, etc. scopul este acela de a-l face pe copilul cu autism să răspundă corect înainte de a i se oferi vreun ajutor (prompt).
  3. Recompensa diferenţială. Recompensa diferenţială înseamnă recompensarea (întărirea) anumitor răspunsuri şi nerecompensarea (neîntărirea) altora. De exemplu, atunci când introduci o abilitate, recompensezi răspunsurile care sunt date cu prompt-uri. De-a lungul sesiunilor de învăţare, vei oferi treptat tot mai puţin ajutor şi vei recompensa doar răspunsurile care sunt date cu prompt redus. În final, vei recompensa doar răspunsurile care sunt corecte şi care nu necesită ajutor.

„Slide Demonstratii cu copii cu autism in curs”

Ghidul Curricular in Terapia ABA

 Program terapie ABA

  1. Copilul cu autism realizează contactul vizual

  2. Copilul cu autism imită motricitatea grosieră

  3. Copilul cu autism imită acţiunile cu obiecte

  4. Copilul cu autism imită motricitatea fină

  5. Copilul cu autism imită motricitatea orală(miogimnastica) 

  6. Copilul cu autism urmează instrucţiile (comenzile) simple 

  7. Copilul cu autism identifică părţile corpului (receptiv şi expresiv)

  8. Copilul cu autism identifică  obiecte (receptiv şi expresiv)

  9. Copilul cu autism identifică imagini (receptiv şi expresiv)

  10. Copilul cu autism identifică persoanele familiare

  11. Copilul cu autism  identifică Verbe (comenzi şi identificarea în imagini)