Pages Menu
TwitterFacebook

Managementul de caz

1.Ce este eficienţa

Eficienţa este denumită conform dicţionarului român, ca fiind ceea ce produce rezultatul aşteptat. Eficienţa ţine de modul cum organizezi timpul,elaborezi programe,stabileşti priorităţi,depăşeşti momente de criză, pentru a îmbunătăţi performanţele. În termeni tehnici eficienţa înseamnă să scoţi maxim din minim.

Cheia eficienţei este managementul de caz. Managementul de caz este termenul folosit pentru a descrie un proces complet,din momentul când se naşte până obţii rezultatele dorite. Eficienţa unei intervenţii poate fi anticipată de modul în care sunt exprimate obiectivele în cadrul unui plan de intervenţie elaborat.

Vorbind de copilul autist, s-a demonstrat că intervenţia timpurie accelerează dezvoltarea generală a copilului, reduce comportamentele problemă, iar rezultatele pe termen lung sunt din cele mai bune.

Datorită diversităţii copiilor cu autism (diferite grade de severitate a autismului, diverse nivele ale abilităţilor intelectuale, personalitate diferită, prezenţa sau nu a diferitelor dificultăţi suplimentare, exemplu probleme senzoriale, epilepsia, etc) este improbabil ca ei să răspundă în acelaşi fel şi să progreseze în aceeaşi măsură la un singur tip de intervenţie. Astfel, este probabil să fie nevoie de mai multe tipuri de intervenţii pentru a răspunde tuturor nevoilor pe care le poate avea un copil. Este necesară o bună cunoaştere a copiilor, a tehnicilor de lucru, este necesar şi eficient un bun management de caz.

Lucrarea prezentată va arata eficienţa unui bun management de caz la copii cu autism.

Obiectivele pe care le propune lucrarea prezentă sunt:

  • identificarea şi dezvoltarea elementelor de eficientizare a managementului de caz la copilul cu autism;
  • propunerea de modele pentru implementarea managementului de caz la copii cu autism.

Lotul de subiecţi folosit este unul neomogen de vârste diferite, cu stadii de dezvoltare psihosociale, şi cognitive diferite.

A fost utilizat un mediu restrictiv şi organizat, s-au utilizat tipuri de intervenţii diferite, individualizate şi mai ales flexibile.A fost folosită terapia individuală combinată cu cea de grup.

A fost implemementat un vast program de socializare, cu un rol major în generalizarea comportamentelor învăţate şi dobândirea unor abilităţi în relaţiile sociale.

Rezultatele obţinute vor arată că , printr-un eficient management de caz, un copil cu autism, ajunge să dobândească abilităţi pe care nu le are, învaţă lucruri noi, învaţă să vorbească, să se joace, cum să se poarte.

Un eficient management de caz ajută copilul cu autism la recuperarea întârzierilor în dezvoltare şi în evoluţia lui ulterioară.

2. Managementul de caz

Managementul de caz reprezintă un concept ce desemnează o metodă de coordonare şi integrare a serviciilor sociale,medicale şi educaţionale destinate categoriilor de populaţii vulnerabile şi defavorizate şi de organizare şi gestionare a intervenţiior specifice realizate de către diferiţi specialişti în acord cu obiectivele stabilite pentru schimbarea situaţiilor problematice ale beneficiarilor (Cojocaru,2008,p.24).

Managementul ca artă de a conduce, este abilitatea de a organiza activităţile cele mai performante pentru realizarea obiectivelor propuse. Managementul este o activitate pentru care sunt necesare abilităţi specifice,cunoştinţe teoretice dar şi relaţionale.

Managementul presupune:

  • formularea de obiective clare,operaţinale;
  • abilitatea de a găsi condiţiile obtime pentru obţinerea performanţelor măsurabile;
  • abilitatea de a prioritiza resursele;
  • abilitatea de a adopta cele mai concrete decizii;
  • abilitatea de a analiza rezultatele şi a opera în consecinţă.

Un management performant presupune coerenţă în decizii,coerenţă între vorbe şi fapte şi curaj în luarea deciziilor.

Managementul de caz reprezintă o metodă de lucru prin care se realizează coordonarea/monitorizarea tuturor serviciilor şi activităţilor profesionale necesare rezolvării problemelor specifice ale beneficiarilor. Prin managementul de caz se poate organiza un sistem de servicii eficient care să răspundă complexităţii nevoilor multiple ale beneficiarilor.

Orice definiţie dată managementului de caz este dependentă de modul în care este văzută intervenţia şi coordonarea acesteia,de implicarea beneficiarilor şi mai ales de răspunsurile clientului la situaţiile noi create şi de modelele promovate. Prin urmare,structura managementului de caz este similară pentru categorii diferite de beneficiari,dar,intervenţiile propuse sunt individualizate pe fiecare categorie în parte.

Etapele managementului de caz:

1. Identificarea şi evaluarea. Analiza generală a situaţiei.

  • Colectarea datelor şi realizarea unei imagini generale asupra problemelor,a necesităţilor de intervenţie.
  • Prioritizarea problemelor şi identificarea unor posibile soluţii privind rezolvarea acestora.
  • Informarea familiei şi stabilirea unei relaţii de lucru corespunzătoare.
  • Identificarea unor posibile resurse adecvate nevoilor şi modalitatea accederii la acestea.

2. Evaluarea detaliată a cazului.

  • Evaluarea detaliată se realizează cu participarea beneficiarilor la procesul de evaluare. Aceasta este un proces de analiză a datelor pentru cazurile care necesită intervenţii specifice şi are ca rezultat elaborarea unui plan de intervenţie personalizat.

3. Planificarea serviciilor şi intervenţiilor.

n

  • Planificarea serviciilor şi a intervenţiilor se realizează urmărind finalităţile acestora. Se elaborează obiective de implementare (ce se intenţionează a se realiza) şi obiective de impact (se referă la situaţia finală a beneficiarilor).

4.Furnizarea serviciilor.

  • Intervenţia propriu-zisă reprezintă punerea în practică a planului elaborat, urmărindu-se obţinerea rezultatelor stabilite şi măsurabile prin desfăşurarea activităţilor. Aceasta este etapa în care se răspunde la întrebările: ce se aşteaptă, ce trebuie să se facă, cine se implică, care sunt responsabilităţile fiecăruia, cum se pot obţine rezultatele dorite.

5.Monitorizarea şi evaluarea periodică.

  • Monitorizarea intervenţiilor reprezintă procesul de evaluare a gradului de implementare a planurilor elaborate după realizarea evaluării detaliate.Aceasta reprezintă verificarea realizării intervenţiilor,coerenţei acestora,adaptării la necesităţi şi modul în care urmăresc finalităţile.Frecvenţa evaluărilor se stabileşte în funcţie de complexitatea cazului,de intervenţiile specifice, de finalitatea planului şi se raportează la situaţia iniţială şi la obiectivele propuse.

6.Închiderea cazului

  • Închiderea cazului poate fi făcută în două variante:finalizarea cazului când se ajunge la optimizarea condiţiilor, sau(şi) transferul cazului.

Managementul de caz la copilul cu autism,este un management ce presupune organizarea şi conducerea unor acţiuni adresate unor cazuri specifice cu exigenţe specifice,pornind de la resurse existente. Vorbim atât de un management de caz centrat pe resurse, cât şi de unul centrat pe rezultate. Resursele cele mai importante sunt identificate şi canalizate pentru implementarea obiectivelor propuse.

Managementul de caz la copilul cu autism înseamnă abordarea ingenioasă şi prioritară a următoarelor direcţii:

  • Abordare specializată şi individualizată a problemelor, flexibilitate, deschidere către nou şi inventivitate;
  • Identificarea nevoilor, analizarea opţiunilor, selectarea programelor;
  • Identificarea criteriilor de alocare a resurselor şi a întăritorilor;
  • Stabilirea sistemului de suport şi managementul personalului;
  • Implementarea strategiilor operaţionale de obţinere a performanţelor maxime în atingerea obiectivelor.
  • Monitorizarea rezultatelor şi evaluarea performanţelor;
  • Obţinerea feedbackului şi acţionarea în consecinţă;

Un management performant presupune coeranţă între ceea ce spui şi ceea ce faci, coerenţă între decizii, coerenţă între obiective şi resurse.

Evaluarea detaliată a cazului este făcută de managerul de caz împreună cu membrii echipei de lucru cu participarea beneficiarilor(copil,părinţi).Această evaluare presupune determinarea punctelor tari ale cazului,riscurile, dar şi oportunităţile oferite de mediul în care copilul trăieşte.

Managerul de caz trebuie să fie un profesionist care să coordoneze activităţile de intervenţie pe baza evaluărilor detaliate şi care să asigure accesul copilului la servicii de calitate în interesul superior al copilului.Managerul de caz monitorizează rezultatele acţiunilor, gradul de implementare şi decide modificările necesare.Un bun manager de caz trebuie să aibă curajul intelectual şi moral în luarea deciziilor.

Pentru evaluarea performanţelor,managerul de caz trebuie să transforme itemii de evaluare ai copilului, în itemi ai instrumentelor de evaluare a atingerii obiectivelor propuse.Indicatorii de evaluare şi performanţă trebuie să fie accesibili, inteligibili, adecvaţi, relevanţi, acceptaţi dar mai ales măsurabili.

Când intră în funcţiune un manager ce caz ?

După evaluarea iniţială, constatându-se necesitatea intervenţiei specializate multiple, ţinând cont de complexitatea cazului, managerul de caz întocmeşte planul de intervenţie personalizat. Acest plan este documentul care stă la baza tuturor programelor specifice de intervenţie ce trebuie realizate în interesul copilului. Acesta se detaliază apoi pe arii particulare de intervenţie, toate fiind parte a planului de intervenţie personalizat.

Date de identificare

Z.V,-băiat , născut în Bucureşti,la 29 iunie 1995.

Diagnosticul: Autism infantil cu întârziere în dezvoltarea psihică şi limbaj.

Anamneză personală

Naştrea la 9 luni prin cezariană;3 kg.Copilul a primit oxigen după naştere, familia suspectând influienţa acestuia asupra dezvoltării psihice ulterioare.

Gânguritul: normal,dezvoltare normală în primul an de viaţă

Mersul: dupa vârsta de un an

Primele cuvinte: după 3 ani

Dezvoltarea somatică, staturală şi toracală în limitele normalului: aspect atrăgător , corp proporţionat , expresie inteligentă.

Anamneza familială

Este al doilea din cei doi copii ai familiei, legal constituită. Primul copil este normal, fără probleme de dezvoltare.

La naşterea lui V, mama avea 30 ani şi tatăl 31. Mama este medic, tata este inginer.

Cât au fost mici ambii copii au fost crescuţi de bunicii materni, ambii părinţi fiind prinşi de slujbele pe care le aveau .Mama nu a acceptat să fie popularizată existenţa copilului cu tulburare din spectrul autist, considerând că imaginea ei de medic este periclitată. Persoana care se ocupă cel mai mult de copil este sora lui, dar fiind superprotectivă, de cele mai multe ori nu acţionează în
interesul lui V.

După diagnosticarea copilului autist şi depăşirea şocului iniţial, copiii au rămas în continuare mai mult în grija bunicilor, de care, copilul,V, este puternic legat.

Recomandările medicului au fost:

  • tratament cu neuroleptice, Rispolept , Encefabol ,Vitamine .
  • integrarea în colectivitatea preşcolară şi instituirea unui program educaţional recuperatoriu

De-a lungul timpului a urmat mai multe programe de preşcolari,apoi de şcoală, reevaluările dezvoltării şi comportamentului relevând evoluţie minimă dar, favorabilă.

De trei ani este prins într-un program de lucru intensiv, individual şi de grup, care continuă şi în prezent. Acesta urmăreşte abilitarea şi dezvoltarea copilului pe toate ariile de dezvoltare,cu intenţia introducerii din anul următor în învăţământul de masă.

În prezent nu urmează nici un tratament cu medicamente.

Scurtă caracterizare

La începutul intervenţiei terapeutice

Prezintă puternice tulburări ale afectivităţii: nu este ataşat de mamă (face confuzii între mamă şi alte femei; nu reacţionează când mama se îndepărtează; râsul, plânsul, zâmbetul neadecvate situaţiei în care e pus copilul; reacţii coleroase îndreptate asupra obiectelor şi asupra propriei persoane; opoziţionism, labilitate, neurovegetativă cu predominarea excitaţiei, atenţie labilă, slabă putere de concentrare. Se constată o mare dexteritate în mişcări , sereotipii (se poate juca la infinit cu acelaşi tip de joc). Nu suportă să fie atins, nu-l interesează jucăriile care întruchipează oameni, animale;  are mişcări graţioase, manipulează cu uşurinţă obiectele, fascinat de obiectele mecanice.

Vorbirea este aproape inexistentă, fără participarea emoţională. Se remarcă caracterul reproductiv-imitativ (ecolalie) şi nu cel de comunicare al limbajului. Ecolaliile sunt imediate sau întârziate; foloseşte neadecvat pronumele personal (vorbeşte despre sine la persoane a IIIa ). Nu este atent la ce i se spune; dă impresia că nu aude, nu-şi fixează privirea asupra persoanelor din jur, nu caută contactul vizual cu acestea. îi place muzica. Manifestă o mare abilitate în a-i manevra pe ceilalţi pentru a-şi satisface necesităţile, evită contactul cu ceilalţi copii.

Limbajul şi posibilităţile de articulare

  • cunoaşte câteva cuvinte în limba română dar şi în engleză (rezultatul statului îndelungat în faţa televizorului la desene animate);
  • nu se constată anomalii buco-linguo-faciale;
  • vocea este normală;
  • imaginile fonematice sunt labile şi difuze;
  • stereotipul dinamic articulator tulburat ;
  • discrepanţă între posibilităţile intelectuale şi vorbire (în sfera limbajului expresiv) De ex. este capabil să se joace cu jocuri tip „puzzles” aranjând imgini care pentru copiii cu 2-3 ani mai mari ca el prezintă dificultăţi.

Evaluarea a fost foarte dificilă. Pentru o corectă evaluare a comportamentului, datorită imposibilităţii de testare prin teste standardizate, s-au folosit interviul familiei şi observarea. Am folosit în stabilirea nivelului de dezvoltare psihomotorie Scara Portage pentru educaţie timpurie.

Interviul familiei a fost prima formă de evaluare.

Metoda de bază a fost însă, observarea, înregistrându-se dezvoltarea motrică fină şi grosieră, cunoaşterea părţilor corpului, recunoaşterea formelor, culorilor, orientarea spaţială ,sortări, răspunsuri la comenzi, număratul, folosirea creionului, dezvoltarea şi folosirea tuturor analizatorilor. Înregistrarea comportamentului s-a făcut, pe cât posibil, în timp şi în medii diferite.

Principiul de bază în terapie a fost construirea unui program pornind de la ce poate copilul, folosind chiar stereotipurile şi preferinţele.

Pentru comunicare şi limbaj s-au parcurs o serie de programe începând de la cel de imitare orală, de exerciţii de gimnastică facială şi respiratorie, continuînd cu multe exerciţii de promovare a limbajului, continuînd apoi cu imitarea verbală. Am urmărit reducerea treptată a ajutorului acordat copilului, stimularea şi recompensarea realizărilor şi a iniţiativelor ce vin din partea acestuia. Programul a fost foarte flexibil pentru a asigura adaptarea la situaţii noi, neprevăzute în program sau la dispoziţia în care s-a aflat copilul şi la posibilele lui progrese.

Programul educaţional stabilit are o serie de obiective pentru aria de dezvoltare cognitiv-verbală.

Este scos din programul zilei televizorul şi calculatorul, care sunt consideraţi factori disturbatori. Vor fi folosite ca recompensă după un program bine stabilit.

Obiectivul fundamental al terapiei este: formarea şi dezvoltarea abilităţilor de comunicare.

Pentru realizarea acestui scop au fost folosite programe de la cele mai simple spre complex, prevăzute de terapia ABA. Comenzile sunt simple, clare, în concordanţă cu stimulii folosiţi, imaginile folosite, răspunsul aşteptat.

Obiectivul următor este: formarea unei reprezentări generale despre lume şi mediul în care ea se desfăşoară, perceperea succesiunii momentelor zilei, formarea motivaţiei, dezvoltarea capacităţii de a înţelege că te poţi face înţeles, dobândirea unei experienţe în legătură cu ceea ce este la un moment dat semnificativ .

Programul educaţional

A fost alcătuit în conformitate cu aceste obiective, în vederea acţionării pe diferite paliere: articulatoriu, limbaj, memorie, atenţie, gândire, afectivitate. Am urmărit iniţial trezirea interesului şi crearea unei atmosfere de lucru relaxantă. Am început cu limbajul receptiv, apoi cel expresiv prin emiterea onomatopeelor (izolat, în cântec , poezii), iniţierea unor jocuri : umflat baloane, suflat în lumânări, trece trenul, etc.

In activitate au fost antrenaţi toţi analizatorii .

Invăţarea cuvintelor şi propoziţiilor s-a realizat după modelul descris în literatura de specialitate pentru alalie (silabe duble, silabe, cuvinte asociate cu fenomene din natură, stări afective, cuvinte monosilabice, bi şi trisilabice, etc.). Pentru trezirea interesului, dezvoltarea proceselor psihice cognitive, s-a apelat la procedee nonverbale: cuburi, inele, sortări de obiecte, puzzles, reproducerea gesturilor, cântece, formarea deprinderii de a asculta poveşti. Pentru a înţelege, a participa, s-au efectuat jocuri de tipul: Cum face? Cine face? De ce face? Cu ce face?Unde face?

S-a lucrat mult cu setul de imagini PECS, cu care s-a urmărit formarea noţiunilor de mărime, formă , culoare, poziţie, succesiune spaţială şi temporală, denumire de acţiuni. Formarea şi dezvoltarea vocabularului folosind noţiuni ca păsări, animale, familie, fructe, legume, îmbrăcăminte, mobilier, mijloace de transport, ocupaţii, locaţii, camere. Permanent cuvintele însuşite au fost legate de obiecte, imagini, acţiuni, demonstraţii. Propoziţiile au fost fost reluate, repetate de mai multe ori. Pentru realizarea generalizării o cerinţă absolut necesară este integritatea de percepţie şi de atenţie. Dacă copilul este obişnuit să răspundă la un anume ton al vocii, sau la anumite mişcări ale mâinilor, sau intr-un anume mediu, generalizarea nu are şansa de a se produce. Generalizarea de cele mai multe ori se verifică sau se realizează cu ocazia programelor de socializare.

Pentru memorarea, înţelegerea, compararea noţiunilor , folosirea propoziţilor şi orintarea spaţială şi temporală am folosit mult material intuitiv şi demonstraţiv.

Copilul este cel care ne arată în fiecare moment dacă ceea ce folosim ca material este bun sau trebuie înlocuit sau modificat.

Jocurile folosite au fost de tipul „Ghiceşte ce am ascuns”, „ Eu întreb, tu răspunzi”.

După ce cuvintele din două sunete au fost generalizate, am trecut la cele cu trei sunete,ş.a.m.d. Am început apoi construirea propoziţiilor simple, bazate pe acţiuni uzuale, pe situaţii concrete momentului în care se desfăşura programul.

Treptat am trecut la extensia propoziţiei de la 2,3 la 4,5 cuvinte. Am folosit noţiunile învăţate pentru a face propoziţii, de la simplu la dezvoltată.

Având în vedere pregătirea pentru integrarea în şcoala de masă am pus din ce în ce mai mult accent pe analiza şi sinteza fonematică la nivel de propoziţie, cuvânt, silabă.

Pe bază de imagini am trecut la însuşirea unor momente semnificative din poveste. Are în faţă o imagine din poveste, trebuie să spună momentul anterior cât şi cel care urmează.

Progresele au fost semnificative, referitor la numărul de cuvinte însuşite corect, cât şi capacitatea de flexionare după număr şi gen;  a însuşit şi mimimica şi gesticulaţia, orientarea în schema corporală proprie şi a altuia, în spaţiu şi timp.

Copilul este cuprins într-un amplu program de socializare, cu ieşiri în afara spaţiului cunoscut, fără familie, în mediu nerestrictiv, cu efect benefic pentru desfăşurarea întregului program psihoeducativ.

Fiind vorba de un copil autist a făcut salturi semnificative şi pe linia socializării. Evoluţia a fost de la ignorarea iniţială a celor din jur până la dorinţa de a coopera şi de a fi remarcat. În prezent se simta bine în grup, comunică , cooperează.

Relaţia afectivă cu terapeutul a evoluat excelent. Simte dorinţa de a fi luat în braţe ,mângâiat, îi place să fie lăudat şi evidenţiat. În cea mai mare parte, stereotipiile au dispărut. Nu-l deranjează dacă ceva se modifică în mediul ambiant . Totdeauna i se explică ce se întâmplă, de ce se întâmplă şi lucrurile sunt în ordine.

Având o evoluţie atât de favorabilă copilul poate merge în şcoala de masă. În prezent este înscris în şcoala specială, lucrând individual cu terapeut propriu 6-8 ore pe zi. Este evidenţiat, nu a pus probleme deosebite, copilul situâdu-.se printre primii din clasă (manifestă aptitudini deosebite la activităţile matematice).

Se lucrează în continuare pentru probleme de vocabular, expresivitatea citirii şi povestirii căt şi pentru dizortografia manifestată în redarea formei grafice a literelor, mici greşeli în scrierea după dictare, etc., fiind supus unui program de terapie specifică continuat la domiciliu de familie.

Având reale calităţi muzicale ,are în program şi ore de muzică structurate pe o învăţare a notelor muzicale, pentru a citi o partitură, cântând notele la orgă şi vocal. Rezultatele sunt spectaculoase. A sustinut si mici concerte.

Programul de dezvoltarea limbajului, pentru V.Z.,continuă. Ca şi celelalte programe este unul de lungă durată. Programul de muzică continuă şi el, ritmul este acum de 4 ore pe săptămână, urmând să crească, dacă evoluţia va fi cea programată. Progresele făcute până acum ne îndreptăţesc credinţa că ,V, va reuşi să performeze pe această direcţie.

STUDIU DE CAZ 2

Copilul care va fi prezentat este un exemplu de management de caz extrem de flexibil. Un copil cu o multitudine de comportamente dezaptative, a cărui evaluare,structurare de program şi evoluţie a făcut rabat de la orice regulă. A intrat în program la vârsta de 7 ani, după ce vreme de 2 ani fusese integrată într-un program la o grădiniţă specială unde a fost un mic tiran, iar toată lumea i se supunea. Trei luni de zile a fost doar asistată de la distanţă,neacceptând să se apropie nimeni de ea,manifestând tot repertoriul de comportamente problemă: autoagresivitate (muşcat,lovit,trântit), de agresivitate (lovit, aruncat obiectele din jur, lovit cu picioarele, ţipat). In tot acest timp ceilalţi copii erau la masa de lucru, cu spatele la ea executând diferitele activităţi din program.

Date de identificare

C.M., născută în Bucureşti,la 10 octombrie 1998.

Diagnostic :Sindrom autist, intârziere în dezvoltarea psihică, crize de auto şi heteroagresivitate, sindrom hiperkinetic major cu tulburări de atenţie, intârziere în dezvoltarea limbajului expesiv şi receptiv.

Anamneză personală

Naşterea: Prin cezariană, la termen. Copilul a avut 3,
6 kg. Copilul a avut circulară de cordon, s-a născut cianotic, a avut nevoie de oxigen.

Gânguritul nu a existat.

Mersul la 10 luni.

Primele cuvinte în jurul vârstei de 8 ani.

Dezvoltarea somatică, staturală şi toracală în limitele normalului: aspect atrăgător, corp proporţionat, expresie inteligentă.

Anamneza familială

C. este singurul copil al familiei legal constituite.

La naşterea lui C., mama avea 25 de ani, iar tatăl 29. Mama este asistent medical,tata şofer. Locuieşte cu familia, fiind foarte apropiată de bunicii materni. Este hiperprotejată de toată lumea. Părinţii au fost atât de protectivi încât au tot amânat începerea unui program ferm pe motiv că este prea mică.

Recomandările medicului au fost:

  • tratament cu neuroleptice, Rispolept , Encefabol ,Vitamine. A urmat mai multe formule de tratament cu medicamente, fără a se fi evidenţiat ameliorări. A luat Strarera şi a făcut criză de epilepsie.
  • integrarea în colectivitatea preşcolară şi instituirea unui program educaţional recuperatoriu
  • de-a lungul timpului a urmat un program de preşcolari, evaluările şi reevaluările dezvoltării şi comportamentului relevând evoluţie minimă dar,favorabilă.

De trei ani este prins într-un program de lucru intensiv, individual şi de grup,care continuă şi în prezent. Acesta urmăreşte abilitarea şi dezvoltarea copilului pe toate ariile de dezvoltare, cu accent deosebit pe managementul comportamentelor de criză.

In timp au fost încercate multe alte formule de tratament, care n-au avut eficienţă, in prezent nu urmează nici un tratament cu medicamente.

Evaluarea

Evaluarea a fost extrem de dificilă. De bază a fost observaţia pe o periodă foarte lungă de timp. Datorită comportamentelor dezaptative,nu a putut fi verificate nici una din ariile de dezvoltare. Interviul cu familia a avut rolul de a ne introduce în lumea ei de acasă.

Au fost remarcate abilităţile de autoservire (îmbrăcat, dezbrăcat, folosirea W.C.-ului, spălat pe mâini şi dinţi, mâncatul, folosirea lingurei, încălţat, descălţat).

Motricitatea fină şi grosieră: mâzgăleşte cu creionul, foloseşte pensa digitală, ăsuceşte butoane, introduce obiecte mici în tabla cu orificii, urcă şi coboară treptele, se dă în leagăn, pe topogan, merge cu spatele, loveşte mingea, despachetează obiecte mari şi mici, construieşte din cuburi.

Socializare: capacitate de imitare foarte bine dezvoltată, se implică în activităţi fizice care-i fac plăcere, dar numai cu persoane acceptate şi pentru câteva minute, explorează mediul foarte bine, caută contactul
vizual spontan atunci când urmăreşte o activitate.

Limbajul: repetă o silabă de mai multe ori în jocul vocal, vocalizează ca răspuns la vorbirea altei pesoane,poate să dea, să aducă sau să ducă căteva obiecte uzuale la cerere.

Cognitiv: construieşte un turn din 5,6 piese, mâzgăleşte, caută un obiect ascuns sub privirea sa.

Joc: prezintă atracţie pentru jucăriile cu stimulare vizuală, joacă cu persoanele din familie cucu-bau şi gâdilatul, participă la jocul cu mingea, priveşte la jocurile de grup

Agresivitatea şi autoagresivitatea, a fost observată fiind comportamente la care recurge pentru a-şi maximiza câştigurile, în dauna victimilor. Aproape întotdeauna prin violenţă încearcă să obţină avantaje. Fiind comportamente dezaptative, a fost elaborat planul de intervenţie corespunzător de modificare a consecinţelor, uneori şi a antecedentelor.

Obiectivul de primă urgenţă a programului a fost aducerea la masa de lucru şi managementul comportamenteor dezaptative. A fost izolată într-un spaţiu al clasei protejat,cu faţa spre colegii ei, care erau la masa de lucru cu spatele la ea,complet ignorată. După ce comportamentul dezaptativ înceta ( se oprea din ţipat,lovit şi tot ce mai făcea), stătea şi privea la copii,  care lucrau. Când avea nevoie de apă sau să meargă la W.C. venea şi trăgea de mână o persoană adultă cunoscută, dar nu accepta ca ea să fie atinsă de cineva. La masă nu mânca niciodată. După o lună şi jumătate de privit, a venit singură şi s-a aşezat la masa de lucru.

Obiectivul următor a fost începerea unui program complex, dar în paşi mici, după terapia ABA, urmărit şi modificat din mers, în funcţie de necesităţi. Primul pas a fost programul de instrucţie şi cel de realizare a contactului vizual. Au urmat apoi programul de imitaţie grosieră şi fină, programul de acţiuni cu obiecte. După ce timpul de lucru a crescut, a scăzut intensitarea şi frecvenţa comportamentelor dezaptative, a început să accepte prezenţa terapeutului în imediata apropiere, a fost introdus programul de imitarea motricităţii orale, absolut necesar pentru a trece la programele de dezvoltare a limbajului receptiv şi expresiv. Programele au curs firesc unele din altele, cu poticniri, cu evaluări şi reluări modificate,în ritm destul de lent, dar ceea ce a câştigat arată cât de mult se poate ajunge cu un bun management şi cu un ritm de lucru constant şi coerent.

Părinţii au trebuit cuprinşi într-un program de consiliere,pentru a-şi schimba atitudinea şi comportamentul faţă de copii. Consecvenţa comportamentală este determinantă în lucrul cu aceşti copii.Părinţii trebuie să conştientizeze şi să pună în balanţă costurile şi avantajele (căştigul pe termen lung cu satisfacerea unor plăceri aparent benefice copilului).

C., acum cunoaşte,scrie şi citeşte literele şi cifrele. Scrie cuvinte şi propoziţii după model şi după dictare, citeşte cuvinte de 2,3 litere şi din 2 silabe. A făcut mari progrese în limbajul receptiv şi expresiv, domeniul cognitiv (cunoaşte păsări, animale, culori, părţile corpului, forme geometrice, poziţii spaţiale, adunări şi scăderi cu numere până la 10, adunări şi scăderi cu zeci până la100, cantităţi, acţiuni). S-a rezolvat programul de masă, jocul cu copii, interacţionează cu persoane diferite de cele cunoscute. C.patinează singură,fără însoţitor pe patinuar,se joacă cu copii în parc,
joacă la masă cu alţi copii jocuri de construcţie sau puzzle. Face puzzle de 100-240 de piese. Colorează în contur, desenează la cerere figurile geometrice, pom, casă, steag, scară, gard, corpul omenesc.

Achizitiile sunt lente, dar sigure. Opune rezistenţă la tot ce este nou. Crize de afect încă există,dar foarte rare, maxim una pe săptămână. Continuă programul pentru decelarea completă a comportamentelor dezaptative. Din păcate mediul social influenţează negativ.

Programul lui C.M. continuă, cu un program intensiv de 4 ore pe zi. De două ori pe săptămână merge la şcoala specială, cu însoţitor, pentru adaptarea în mediu şcolar. După amiaza are un program de activităţi ludice riguros ( parc,patinaj,mers pe role). Participă alături de ceilalţi copii la programul de socializare, pe perioada vacanţelor (tabere la munte şi mare, ateliere de pictură, vizionări de spectacole, vizite la grădina zoologică şi botanică,etc.)

În ultimul an a devenit un alt copil. Crizele au incetat definitiv in prezenta terapeutilor, rare crize de afect are acasa. Cooperanta, linistita …un model de copil.

Read previous post:
Integrare senzoriala

Integrarea senzoriala in cazul persoanelor cu autism De ce copilul cu autism suporta cu greu sa fie spalat pe cap...

Close