Pages Menu
TwitterFacebook

Postat on Iun 9, 2015 in Sfaturi parinti

Impactul primirii diagnosticului asupra vietii de familie

Impactul primirii diagnosticului asupra vietii de familie

Autismul este o realitate, întâlnită peste tot în jurul nostru, realitate care trebuie tratată și interpretată cu maximum de interes și seriozitate, sub toate aspectele.

Niciodată nu e prea mult să repetăm că familia nu este deloc responsabilă pentru autismul copiilor. De asemenea că, din nefericire, niciun părinte nu poate preveni autismul. Mediul familial este primul mediu social în care se desfășoară viața oricărui copil. Includerea copilului cu autism în familie trebuie să fie primul scop educațional. Cea dintâi etapă către recuperarea copilului cu autism este sprijinirea acestuia pentru achiziționarea unor abilități sociale și trezirea interesului pentru familie. Scopul trebuie să fie, de asemenea, îmbunătățirea calității vieții familiei, deoarece bunăstarea copilului și a familiei sunt extrem de strâns legate.

Factorii de stres cu care familiile copiilor cu autism se confruntă generează situații de criză care, dacă nu sunt depășite, interferează negativ cu însuși procesul de recuperare al copilului.

În momentul aflării diagnosticului părinții sunt confuzi, tulburați de impactul acestuia atât asupra vieții copilului cât și asupra structurii familiei. Astfel, structura și echilibrul familiei se modifică, toate resursele acesteia focalizându-se pe nevoile copilului cu autism, echilibrul și relațiile intrafamiliale fiind afectate în mod predominant.

Numeroase aspecte ale vieții de familie sunt afectate, cum ar fi relația maritală dintre părinți, relațiile cu frații, cu familia extinsă, cu prietenii sau vecinii, aspecte legate de îngrijirea gospodăriei sau legate de partea financiară. Nu în ultimul rând, au de suferit și activitățile de timp liber ale familiei precum și dezvoltarea personală a membrilor acesteia, în special fizică, mentală, emoțională și psihologică.

Părinții experimentează diverse reacții cu privire la situația dată: pot trece prin perioade de depresie sau se pot simți neajutorați, furioși, vinovați sau șocați cu privire la a avea un membru al familiei diagnosticat cu autism.

Fiecare familie resimte diferit situația nouă cu care se confruntă, mecanismele de adaptare ale acesteia fiind diferite, de la lipsa de implicare la implicarea absolută a părinților. Din acest motiv, familiile copiilor cu autism au nevoie de sprijin specializat nu doar pentru copil ci și pentru ele însele. Consilierea reprezintă o formă de intervenție asupra familiei cu efecte atât asupra părinților cât și asupra procesului de recuperare al copilului.

sursa: http://megabacau.blogspot.ro/

Citește articolul precedent:
Nu exista nicio legatura intre autism si vaccinul MMR

In anul 1988, medicul Andrew Wakefield publica in revista stiintifica The Lancet, un studiu conform caruia a identificat o legatura...

Închide