Pages Menu
TwitterFacebook

Posted on Mar 29, 2017 in Diagnostic autism, Uncategorized

De ce este dificil de pus diagonosticul de autism?

Literatura de specialitate susține că acest diagnostic se poate pune la copii între 12 și 18 luni de viață, însă, din păcate, acest lucru se regăsește destul de rar în practica de specialitate.

Sunt situații în care părintele nu sesizează că este ceva în neregulă cu cel mic, mai ales dacă este primul copil al familiei, sau specialiștii cu care intră în contact nu observă nici ei dificultățile copilului. De aceea, de multe ori copilul este diagnosticat abia la intrarea la grădiniță sau chiar mai târziu, la școală.

„Sunt și cazuri în care părinții sesizează că este ceva în neregulă, dar nu pot accepta această situație și atunci, fie nu caută ajutor, fie neagă și încearcă pe cât posibil să ascundă ori să caute scuze pentru comportamentul copilului”, ne-a spus psihologul Daniela Gavankar, psiholog și președinta Asociației pentru Intervenție Terapeutică în Autism (AITA).

Specialistul ne-a mai povestit și despre problemele pe care le întâmpină părinții care sunt conștienți de problemele copilului și care vor să ceară ajutorul. Astfel, există o serie de persoane din jur, care blochează demersurile părinților, liniștindu-i că totul este bine. Iată care sunt acestea:

– Uneori, persoane din familie sau prieteni care, fără a fi specialiști, îi asigură pe părinți că totul este în regulă sau că totul este în mintea mamei care este hiperprotectoare.

– Sunt cazuri în care este posibil ca inclusiv medicul de familie să nu intuiască toate aspectele bolii, pentru că la vizită copilul zâmbește sau stă în brațe la mama și este sănătos fizic. Poate să observe numai un anumit comportament de tip autist care nu poate justifica diagnosticul. În acest caz, pacientul va rămâne sub observație și este rechemat la control peste câteva luni, pierzându-se luni bune de tratament.

 

Daniela Gavankar ne-a spus ce semne trebuie să îndrume părintele spre un specialist. Acestea sunt:

– Nu răspunde întotdeauna la nume sau la solicitările adultului și pare că nu aude sau nu înțelege ceea ce i se cere.

– Nu privește mereu acolo unde i se arată și nu se uită la adult atunci când vrea un anumit lucru de la acesta.

– Chiar dacă poate să fie bucuros de prezența altor copii, nu mereu va interacționa cu aceștia.

– De cele mai multe ori are obiceiul de a protesta în momentul în care i se cere ceva.

– Jocul lui este marcat de un caracter stereotip. Folosește jucăriile mereu în același fel sau nu este atras de jucării, ci de sticle goale, sfori, pungi.

– Nu va folosi obiectele în scopul lor uzual. De exemplu, poate plimba sticle pe care le umple, apoi le golește.

– Copilul cu autism are anumite tulburări senzoriale care se pot manifesta uneori prin nevoia de a atinge orice, dar sunt și cazuri în care refuză să intre în contact cu anumite texturi, de a gusta anumite alimente.

– Este posibil să aibă comportamente stereotipe: înșiră și aliniază obiecte, se învârtește, flutură mâinile.

– Uneori, micuțul merge pe vârfuri, mișcă într-un mod bizar mâinile sau chiar corpul.

– Poate avea probleme de alimentație sau/și de somn.

– Destul de des, copiii prezintă ecolalie – repetă la nesfârșit sunete, cuvinte, reclame auzite la TV.

„Este foarte important ca, în clipa în care părintele suspectează că dezvoltarea copilului este dificilă sau atipică, să caute un specialist cu experiență în lucrul cu copiii mici pentru a afla cât mai curând cu ce se confruntă cel mic și ce trebuie făcut. Terapia începută timpuriu oferă mari șanse de ameliorare”, a încheiat psihologul Daniela Gavankar.

 

sursa: www.clicksanatate.ro

Autor : Anca Ardeleanu

Read previous post:
SUPLIMENTELE DE VITAMINA D, ADMINISTRATE ÎN TIMPUL SARCINII, AR PUTEA PREVENI AUTISMUL

Cercetătorii au descoperit că suplimentele de vitamina D, administrate în timpul sarcinii, au redus simptomele autismului în cazul şoarecilor. Astfel,...

Close