Pages Menu
TwitterFacebook

Comunicarea

Este procesul prin care se transmit informatii de la emitator la receptor, prin utilizarea unui sistem de semne si simboluri.Comunicarea este proces de transmitere a informatiilor (emotii, sentimente, semnificatii) de la un individ la altul, facand posibila interactiunea sociala.

Tipuri de comunicare: dupa directia comunicarii: comunicare unidirectionala si bi (multi) directionala, dupa statutul interlocutorilor: comunicare verticala, orizontala, dupa forma de transmitere a mesajului: comunicare orala si scrisa, dupa principala cale de realizare: comunicare verbala, nonverbala, paraverbala; comunicarea asertiva (comunicarea deschisa, directa, onesta in care ne satisfacem nevoile si dorintele si le respectam si pe cele ale interlocutorului, pasiva (esecul in exprimarea propriilor dorinte, expectante, sentimente, agresiva ( exprimari care reflecta alegerea de a nu lua in seama dorintele celorlalti)

Comportament asertiv, pasiv, agresiv

Asertivitatea este abilitatea de a ne exprima emotiile si convingerile fara a afecta si ataca drepturile celorlalti

Comportament asertiv Comportament agresiv Comportament pasiv

-Exprimarile reflecta optiunea de a lua in considerare dorintele celorlalti, concomitent cu incercarea de a-si indeplini propriile doleante;

-Poate implica un compromis – decizia uneia dintre parti de a-si sacrifica o parte din doleante, astfel incat ambele parti sa beneficieze intr-o anumita masura;

-Exprima in mod direct dorinte, expectante si sentimente;

-E potrivit din punct de vedere social;

-Exprimari care reflecta alegerea de a nu lua in considerare dorintele celorlalti, concomitent cu incercarea de a-si indeplini propriile dorinte;

-Adesea nu implica exprimarea directa a dorintelor, expectantelor si sentimentelor;

-De cele mai multe ori acest mod de exprimare este nepotrivit din punct de vedere social;

-Formulare a mesajului care reflecta alegerea de a nu lua in considerare propriile dorinte, concomitent cu acceptarea indeplinirii dorintelor celorlalti;

-Implica fie esecul in exprimarea propriilor dorinte si sentimente, fie exprimarea indirecta a acestora, lucru care poate minimaliza importanta acestora;

Blocaje si bariere in comunicare

1. Bariere care tin de sistemul informationalutilizarea unui limbaj inaccesibil partenerului de discutie; mesajul neclar capata o semnificatie diferita la nivelul receptorului; comunicarea stereotipa, monotona, numai cu unele persoane; nesustinerea, neargumentarea propriilor opinii; demagogia („vorbe goale, neinsotite de fapte”);

2. Bariere care tin de starile relationale sau afectivecompararea cu alte persoane; ghicirea scopurilor ascunse ale interlocutorilor (preocuparea de a ghici gesturi ascunse care sa-l tradeze pe interlocutor); pregatirea repliciiblamarea, judecarea, etichetarea; contrazicerea; dorinta de a avea dreptate,
fara a tine seama de sugestiile celorlalti; abatere de la subiect; concilierea exagerata;

Modalitati de ameliorare a comunicarii

I. Limbajul responsabilitatii (descrierea comportamentului, exprimarea propriilor

emotii, formularea consecintelor comportamentului)

Utilizarea limbajului la pers. I (previne declansarea reactiilor defensive in comunicare prin evitarea criticii si evita culpabilizarea interlocutorului pentru propriile emotii)

Este foarte important ca emotiile sa fie comunicate fara a invinovati “M-a deranjat foarte tare ca nu …” si nu formulari ca “Uite ce am patit din cauza ca tu nu ai…!!!” Limbajul responsabilitatii se foloseste atat pentru a comunica sentimentele pozitive, cat si pentru comunicarea situatiilor care ne deranjeaza. Exemple: “Sunt stanjenit (emotia) cand vorbesti despre reactia mea de fata cu prietenii mei (comportamentul care m-a deranjat). Vor crede despre mine ca sunt un prost (consecinta comportamentului); “Nu m-am simtit foarte bine in ultimul timp (consecinta), pentru ca am petrecut putin timp impreuna. (comportamentul). Sunt nemultumit! (emotia)”

II. Explorarea alternativelor este o modalitate de comunicare care nu trebuie confundata cu oferirea de sfaturi sau solutii. Oferirea de solutii (“fa asta…”, “cred ca trebuie sa…” ) are ca si consecinte negative pe termen lung scaderea capacitatii de rezolvare de probleme si de luare de decizii. Clientul trebuie ajutat sa exploreze solutiile alternative.

– Ascultarea reflexiva ajuta la intelegerea si clarificarea sentimentelor (“Mi se pare ca te deranjeaza…”)

– Folosirea brainstormingului pentru explorarea alternativelor (“Care ar fi alternativele acestei probleme?”)

– Asistarea clientul in alegerea solutiei optime (“Care dintre solutii crezi ca ar fi cea mai buna?) -Se recomanda discutarea posibilelor rezultate ale alegerii uneia dintre alternative (“Ce crezi ca s-ar putea intampla daca faci asa cum spui?”)

– Obtinerea unui angajament din partea clientului ( “Ce decizie ai luat?”)

– Identificarea avantajelor si dezavantajelor optiunilor.

Conflictele si comunicarea

Conflictul apare atunci cand exista interese diferite, contradictii ce impiedica o comunicare adecvata si conduce la neimplicare, scaderea increderii in sine, dificultati de relationare

Tipuri de conflicte:

1. conflicte intrapersonale (latente, nemanifeste) – deriva din idei, conceptii, trairi, sentimente contradictorii proprii indivizilor. Astfel de conflicte creeaza tensiuni, disconfort.

2. conflicte interpersonale (manifeste) – totalitatea formelor de manifestare (cognitive, afective si comportamentale) care devin actiuni observabile si care au loc intre indivizi in cadrul unui grup social.

Orice conflict intrapersonal daca nu este rezolvat, se poate complica si se va manifesta apoi pe plan extern, influentand existenta indivizilor dintr-un grup social. In ceea ce priveste legatura dintre conflictele cognitive, afective, comportamentale, interpersonale si intrapersonale, relatia este stransa, ele influentandu-se reciproc.

Stiluri de abordare a conflictelor:

– Metoda “castig-pierdere”: este necesara in situatii de tipul: ”ori…ori”

– 
Metoda “pierdere-pierdere” : compromisul este uneori necesar; atunci cand continuarea conflictului produce mai multe pierderi de ambele parti decat incheierea lui; ex: razboi, etc.

– Metoda “castig-castig”: cererile tuturor partilor sunt satisfacute; des intalnita in afaceri/ vanzari – ex: un vanzator si un cumparator stabilesc impreuna pretul unui produs prin negociere.

Strategii de abordare constructiva a conflictului

  • Utilizarea mesajelor la persoana I
  • Ascultarea activa
  • Reflectarea sentimentelor
  • Generarea a cat mai multor solutii
  • Analiza alternativelor si alegerea solutiei potrivite
  • Obtinerea unui angajament
  • Planificarea datei la care se face evaluarea

Rezolvarea de probleme

Rezolvarea de probleme este una dintre capacitatile esentiale in viata de zi cu zi. Adesea intalnim situatii in care experienta noastra anterioara nu este suficienta pentru a gasi raspunsuri adecvate, ne aflam in fata unor situatii problema. O problema apare atunci cand o persoana isi propune sa atinga un scop sau sa reactioneze intr-o situatie si nu are raspunsul dinainte pregatit. Rezolvarea de probleme este una dintre cele mai importante abilitati in dezvoltarea personala. Aceasta abilitate ne ajuta sa facem fata situatiilor de criza prin care trecem, sa luam decizii cu responsabilitate, sa evitam sa ne implicam in comportamente de risc. Dezvoltarea abilitatilor rezolutive sta la baza dezvoltarii personale (stima de sine, comunicare, decizie, planificarea vietii si carierei) si prevenirii comportamentelor de risc (alcool, tutun, droguri, pasivitate, agresivitate, suicid)

Situatia problematica implica gasirea unei solutii sau optarea intre mai multe solutii posibile. Altfel spus, rezolvarea de probleme presupune luarea unei decizii. Recunoasterea existentei unor probleme ca modalitate de dezvoltare a unor abilitati sau competente modifica perspectiva asupra convingerii ca a avea probleme are numai consecinte negative. Situatia problematica nu mai trebuie vazuta ca o lipsa de abilitati, ci ca o situatie normala de viata. Etapele diferite ale dezvoltarii cognitive, emotionale si sociale implica confruntarea cu tipuri diferite de probleme a caror rezolvare faciliteaza depasirea stadiului respectiv si promoveaza dezvoltarea personala.

Etapele rezolvarii problemelor

  • Recunoasterea problemei
  • Definirea problemei
  • Generarea unor solutii alternative
  • Luarea deciziei
  • Punerea in aplicare a solutiei selectionate
  • Evaluarea consecintelor aplicarii solutiei
Read previous post:
Niveluri de abordare a personalitatii

I. Nivelul cognitiv vizeaza modalitatea de operare cu informatiile si cunostintele dobandite pe parcursul vietii: convingeri, atitudini, asumptii, expectante.Gandurile, atitudinile, convingerile...

Close