Pages Menu
TwitterFacebook

Posted on Jun 24, 2016 in Social

Cele zece talente ale profesionistului în autism

Cele zece talente ale profesionistului în autism

1. Să fie motivat

Nu toţi profesioniştii pot lucra cu persoanele cu autism. E necesar, pe de o parte, un profil particular şi, pe de altă parte, o motivaţie uriaşă, realmente aceste persoane trebuie „să fie virusate de autism”. A obliga un profesionist ales la întîmplare să lucreze cu persoanele cu autism nu poate duce decât la eşec.

2. Să fie format continuu

Motivaţia, oricât ar fi ea de mare, nu este suficientă. Este necesară o pregatire specifică în domeniul autismului. Pe lângă pregatirea teoretică pentru înţelegerea problemelor fundamentatele legate de autism, e nevoie şi de o pregătire practică pentru punerea în aplicare a strategiilor necesare, descrise în literatura de specialitate, dar adaptate pentru fiecare copil în parte. Formarea trebuie să fie continuă prin căutarea de noi informaţii la nivel internaţional. Articolele de specialitate, publicaţiile, rezultatele cercetărilor reprezintă o sursă inepuizabilă de informaţii. Cel care se vrea profesionist în autism este obligat să citească autori consacraţi ca de ex: Cristopher Gillbert, Vivian Nordin, Temple Grandin, Georges Huard, Gunilla Gerland etc dar şi autori noi.

3. Să aibă o viziune diferită

Este important ca profesionistul să uite miturile cu privire la autism; el trebuie să admită că acest copil este diferit de ceilalţi şi că nu evoluează ca ceilalaţi şi acest fapt nu este din cauză că NU VREA ci mai degraba pentru că NU POATE. Principiul fundamental este o îngrijire specială şi cu totul particulară. Să gândească “autistic”. Profesionistul va trebui să uite propriile sale repere, propriile sale reguli (coduri). El trebuie să gândescă ca o persoană autistă. Trebuie să se pună în pielea unei persoane cu autism, să arate şi să se plieze, să accepte şi să se adapteze, fără să folosescă forţa.

4. Să adapteze

Primul pas în a oferi educaţie specifică persoanelor cu autism constă în a crea un loc adapatat nevoilor lor. Trebuie adaptat spaţiul înainte de a le furniza reperele care vor aduce securitate şi prezivibilitate. Această structură nu este un obiectiv ci, dimpotrivă, un mijloc de educaţie care poate avea drept consecinţă creşterea nivelului de autonomie. Nu este vorba de a creea segregare, ci de un loc adaptat unde învăţarea este facilitată pentru a permite generalizarea şi deschiderea spre lumea exterioară.

6. Să evalueze

Pentru a pune în practică un proiect educativ în autism este necesară cunoaşterea punctelor tari şi a punctelor slabe ale persoanelor cu autism, cunoaşterea intereselor şi motivaţiilor acestora. În acest sens, persoanele cu autism trebuie evaluate cu ajutorul testelor adaptate. Aceasta vor permite profesionistului să ştie de unde începe şi ce rezultate va obţine pe parcurs. Este o bază de lucru indispensabilă.

7. Să individualizeze

Toate persoanele cu autism sunt diferite, ele au stadii diferite de dezvoltare, diferite comportamente, diferite interese. Evaluările şi informaţiile furnizate de către părinţi sunt extrem de valoroase şi vor permite alcătuirea unui plan de strategie individualizată. Fiecare proeict este unic şi personalizat şi nu trebuie să rămână numai pe hârtie ci trebuie pus cât mai bine în aplicare. El trebuie să prindă viaţă cât mai devreme posibil.

8. Să fie creativ

Nu există o „carte de reţete” şi cu atât mai mult nu există materiale „de-a gata” pentru a fi utilizate în lucrul cu un copil cu autism. Profesionistul trebuie să dea dovadă de multă imaginaţie pentru a răspunde nevoilor persoanelor cu care lucrează şi anume să poată să construiască, să producă, să încropească materiale adaptate pentru fiecare copil în parte. El trebuie să dea dovadă de spirit creativ, dar şi de îndemânare manuală.

9. Să colaboreze

Pentru a începe terapia cu o persoană cu autism, echipa implicată trebuie să dea dovadă de o coerenţă totală, dar totodată trebuie să colaboreze şi să accepte şi colaborarea cu părinţii. Nimic nu se face fără ştirea lor. Din start, trebuie colaborat cu părinţii, ei trebuie ascultaţi deorece ei deţin un munte de informaţii despre copil şi li se pot transfera competenţele profesionistului în a continua la domiciliu stategiile de stimulare a copilului. Nu trebuie uitat niciodată că profesionistul poate deveni specialist „în autism” dar părinţii sunt ei înşişi specialişti în „autismul propriului copil”. A colabora, a a-i asculta, a le înţelege suferinţele şi deznădejdea, a le da speranţe reale, a împărţi dificultăţile dar şi reuşitele, a schimba şi a munci în complementaritate acasă şi la şcoala într-o susţinere continuă pentru un „mai bine ” pentru copil şi familia acestuia.

10. Să evolueze

Locul adaptat în lucrul pentru persoana cu autism trebuie să fie un loc viu. Pentru profesionist nimic nu trebuie să rămână neschimbat, el este acel care trebuie să pună în funcţiune progresele copiilor şi tinerilor cu autism. Trebuie să ajute copilul să devină cât mai funcţional cu putinţă. Trebuie să rămână vigilenţi, să denote supleţe, să se ultraspecializeze, să se RE-adapteze, RE-evalueze, RE-individualizeze, RE-creeze. Nu trebuie să se complacă într-o rutină confortabila ci, dimpotrivă într-o dinamică constantă, plină de căldură şi de viaţă.

Traducere și adaptare după ghidurile de bune practici ale Autism Speaks

© www.2elefanti.ro – preluarea oricărui material se va face în acord cu licenţa Attribution-Noncommercial-Share Alike 3.0 Unported.

Read previous post:
Simona Zlibuţ – Interviu

Simona Zlibuţ este din Oradea şi în prezent este Preşedinta Asociaţiei S.O.S. Autism din Oradea. Are un băiat de 21...

Close