Pages Menu
TwitterFacebook

Posted on May 3, 2016 in Social

Adaptarea mediului educațional la nevoile copiilor cu tulburări de spectru autist – o necesitate semnalată de din ce în ce mai mulți profesioniști

Adaptarea mediului educațional la nevoile copiilor cu tulburări de spectru autist – o necesitate semnalată de din ce în ce mai mulți profesioniști

       

 

                 Proiectul « Comunitate pregătită, copil integrat – suport pentru integrarea școlară și socială a copiilor cu tulburări de spectru autist » și-a propus crearea unor relații de colaborare funcționale între cadre didactice, psihologi și părinți în vederea reușitei demersurilor de integrare școlară a copiilor cu TSA. În cadrul discuțiilor avute cu diverși specialiști pe perioada derulării activităților proiectului, s-au conturat mai multe direcții de acțiune necesare la nivel comunitar pentru a facilita integrarea copiilor cu autism. Astfel, mulți specialiști au indicat necesitatea adaptării sistemului educațional la nevoile copiilor cu autism.

„În general, dificultățile întâmpinate de copiii cu autism la momentul contactului cu școala țin atât de slaba pregătire a acestora pentru întâlnirea cu mediul școlar, cât și de nivelul scăzut de pregătire al mediului școlar (în termeni de resurse umane, financiare și materiale), pentru integrarea elevilor cu această afecțiune. O altă dificultate ţine de rezistenţa profesorului în a-şi adapta metoda şi curriculumul  la nevoile şi abilităţile copilului cu autism. Or, adaptarea copilului la metoda de lucru folosită în sistemul de educaţie clasic poate fi frustrantă. Copiii cu autism au nevoie să primească de la profesor mult sprijin şi atenţie individuală, apreciere constantă, un mediu care pune mult accent pe abilităţi de viaţă, practice şi sociale și mai are nevoie, cel puțin în perioada de adaptare, de un însoţitor care să stea permanent şi să îl sprijine să facă faţă cerinţelor învăţătorului şi mediului în general (aşa numitul „shadow”). O altă barieră în integrare este reprezentată de refuzul celorlalţi părinţi, deoarece nu-și doresc ca în clasă cu copiii lor să înveţe şi un copil cu autism.

„Sunt de părere că procesul de educație trebuie să fie cât mai adaptabil la nevoile particulare ale copilului, fără a-l face pe acesta să se simtă inferior colegilor sau exclus din rândul normalității. Copilul cu autism are nevoie de dezvoltarea unui program de lucru individualizat. Evident, în prealabil, este necesară depistarea din timp a problemei, diagnoza clară. La fel de importante sunt și flexibilitatea cadrului didactic, dublată de individualizarea curriculumului, în acord cu necesitățile și capacitatea copilului, strânsa colaborare între părinți și cadrele didactice și existența unor programe individualizate suplimentare, desfășurate sub coordonarea unor specialiști care urmăresc parcursul educațional al copilului, ajutându-i dezvoltarea. »

«Consider că în clasa în care există un copil cu autism este nevoie, măcar la anumite ore, de un al doilea cadru didactic. În școala unde predau există mulți copii cu cerințe educaționale speciale (CES) iar lipsa unui profesor de sprijin este un dezavantaj. Cred că este mare nevoie de o echipă multidisciplinară, lucrul într-o echipă multidisciplinară ar fi ideal și benefic pentru acești copii. Ei au nevoie de profesor de sprijin, logoped, consilier școlar, psiholog, medic, părinte.”

“Cred că ar fi benefică existența, în unitățile de învățământ, a unei clase pentru copii cu TSA și a unui cadru specializat. Iar cadrele didactice ar trebui să se perfecționeze în continuu, în acest domeniu.”

« Copiii cu TSA au nevoie de un mediu structurat, de anticiparea sarcinilor și a activităților, de posibilitatea de a nu fi supuși unui număr mare de stimuli. Metoda pe care o consider optimă este TEACCH, clasa fiind structurată adecvat, cu orare vizuale, spații bine delimitate, astfel încât copilul să se poată adapta mai ușor. »

„Am înțeles că e nevoie de mai multă răbdare cu acești copii. Metodele de intervenție prezentate (in cadrul cursurilor, n.a) demonstrează că, folosindu-le corect, putem să le formăm acestor copii deprinderi de viață independentă.”Serviciile terapeutice oferite de autoritățile publice sociale în vederea creșterii gradului de funcționalitate al copilului din punct de vedere al comunicării, socializării si relaționării și-au dovedit eficiența, însă pentru ca rezultatele să se mențină și să existe un progres în evoluția copilului, acestea trebuie completate cu servicii educaționale funcționale.

“Zilnic am câte ceva de învățat de la acești prichindei speciali, deși noi, oamenii maturi, tindem să credem ca doar ei au ceva de învățat de la noi. Unele dintre lucrurile pe care le-am învățat de la ei sunt curiozitatea pentru nou, speranța, dorința de a fi cu alte persoane, gingășia, timiditatea, simplitatea, curajul; deși se spune despre copiii cu autism că sunt lipsiți de inițiativă, agresivi, absenți, cu empatie deficitară. În majoritatea situațiilor, odată stabilită relația terapeutică, copilul începe să se deschidă și să privească cu alți ochi tot ceea ce i se întâmplă. Începe să comunice (chiar și nonverbal), începe să caute să se joace, să caute atenția celor din jur și să participe activ la diverse sarcini de grup.“

“Consider că, pentru ca acești prichindei să reușească să se integreze în mediul școlar tipic, este nevoie de îndeplinirea următoarelor condiții: ședințe intensive de terapie, colaborarea între specialiști, colaborarea dintre terapeuți și părinți, realizarea unor conexiuni cu educatorii și învățătorii copiilor, existența unor profesori sau terapeuți de sprijin în cadrul claselor, plus adoptarea unui set de legi pentru sprijinirea copiilor cu TSA. Dacă nu se reușește crearea unui set de legi clare și stabilirea unei colaborări deschise între specialiști, nu știu în ce măsură vor reuși acești copii să se integreze în clase tipice. Apoi, în cadrul învățământului de masă, este necesară colaborarea între noi, terapeuții copiilor și educatorii sau învățătorii lor, stabilirea unor obiective comune și dezvoltarea unui curricullum adaptat abilităților copiilor cu TSA. Alt punct important este suplimentarea posturilor de profesor de sprijin în cadrul școlilor, grădinițelor (pentru facilitarea integrării). Și, nu în ultimul rând, este necesară o informare a părinților copiilor tipici, despre semnificația unui diagnostic de autism. Nu, autismul nu este o boală contagioasă , iar dacă în clasă există un copil cu  TSA, asta nu aduce după sine regresul celorlalți copii.”

“De jumătate de an face pregătire de specialitate pentru integrare școlară, în cadrul Centrului, și chiar sunt progrese. Face terapie educațională și terapie comportamentală, logopedie, lucrează pentru dezvoltarea abilităților sociale și așa mai departe. Așa cum simt eu lucrurile, însă, pentru a putea să se integreze atât școlar cât și social, copilul meu are nevoie, mare nevoie, în special de înțelegere (din partea sistemului, din partea școlii).“

Proiectul „Comunitate pregătită, copil integrat – suport pentru integrarea școlară și socială a copiilor cu tulburări din spectrul autismului”, demarat la 1 aprilie 2015, are  o durată de implementare de 13 luni și este finanțat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România. Valoarea totală a proiectului este de 148.794 euro, din care 133.894 euro finanțare nerambursabilă și 14.900 euro cofinanțare.

 

sursa: www.puterea.ro

Read previous post:
Miting al părinților copiilor cu autism, în fața Ministerului Sănătății

              După aproape șase ani de la data la care Legea 151/2010 a intrat...

Close