Pages Menu
TwitterFacebook

Postat on Feb 15, 2017 in Copii cu autism

20 de lucruri pe care copiii cu autism încearcă să ţi le spună

20 de lucruri pe care copiii cu autism încearcă să ţi le spună

Tulburarea de spectru autist (TSA) este o tulburare de neurodezvoltare, care face parte, conform manualului de diagnostic DSM IV, din grupul tulburărilor pervazive. Manifestările clinice ale autismului sunt grupate în trei categorii de deficite: (1) de interacţiune socială, (2) de limbaj utilizat pentru comunicarea socială şi (3) de comportament.

Persoanele diagnosticate cu  TSA  prezintă o rezistenţă puternică la schimbare şi insistenţă pentru respectarea unor rutine care pot părea neobişnuite, au dificultăţi de coordonare şi de procesare a informaţiilor şi nu numai. În ciuda tuturor acestor probleme, dr. Sarah Cassidy, psiholog educaţional şi terapeut comportamental, este de părere că fiecare copil cu TSA trebuie ascultat, astfel că a întocmit o listă cu 20 de lucruri pe care, în opinia ei, copiii autişti încearcă, într-un fel sau altul, să le facă cunoscute celor din jur.

1. AVEM PROBLEME ÎN A NE FACE PRIETENI

Asta nu înseamnă însă că nu ne dorim prieteni, dar totul depinde foarte mult de felul în care îi percepem pe cei din jur. În cartea ,,The Autistic Spectrum“, autoarea Lorna Wing identifică patru tipuri de deficienţe de interacțiune socială cu care se confruntă persoanele cu TSA. Acestea incld tipul distant (care de multe ori se comportă ca și cum ceilalţi oameni pur și simplu nu există), tipul pasiv (care acceptă abordări sociale, dar nu le inițiază), tipul activ dar ciudat (care va căuta contactul social, însă adeseori va face acest lucru fără a realiza că ceilalţi nu sunt pe aceeaşi lungime de undă şi nici nu sunt interesaţi de ceea ce vrea să comunice el) și, în cele din urmă, tipul prea formal sau pompos (care încerca din greu să se comporte bine și aderă rigid la toate regulile și convențiile). Deci, indiferent de categoria în care se încadrează copilul, problemele de interacţiune socială sunt caracteristice fiecărui tip.

2. AVEM PROBLEME DE COMUNICARE, DAR ASTA NU ÎNSEAMNĂ CĂ NU ÎNCERCĂM SĂ NE FACEM AUZIŢI

În 1943, când Leo Kanner a început să vorbească despre ,,autismul infantil timpuriu“, acesta este unul dintre lucrurile pe care le-a identificat. O persoană cu TSA poate sau nu avea dificultăţi cu gramatica sau cu vocabularul, dar majoritatea întâmpină greutăţi în ceea ce priveşte modul în care folosesc limbajul. Mulţi dintre copiii autişti nu învaţă niciodată să vorbească. Totuşi, alţii învaţă să o facă chiar bine, dar acest lucru se poate întâmpla mult mai târziu decât în cazul celorlalţi copiii. Nu confundaţi incapacitatea de comunicare cu lipsa dorinţei de a fi auziţi. O persoană cu autism va încerca din greu să-şi facă auzite nevoile sau sentimentele, dar poate fi extrem de dificil să o facă.

3. AVEM DIFICULTĂȚI ÎN A ÎNȚELEGE CUVINTELE ROSTITE DE ALȚI OAMENI

Persoanele cu autism au abilități extrem de variate pentru a înțelege limba. Lorna Wing arată că cei mai mulți înțeleg ceea ce li se comunică, dar asta nu include, de multe ori, lucruri cum ar fi glumele sau nuanțele fine ale limbajului. Mulți au o interpretare literală a limbajului care poate face ca sarcasmul și analogia să fie destul de confuze. Cu toate acestea, multe persoane cu autism, prin exercițiu, pot face progrese în aceste domenii, chiar dacă pentru ei nu vor fi niciodată lucruri firești.  De asemenea, autiștii au probleme în a înțelege și a folosi comunicare non-verbală; de multe ori au dificultăți în a înțelege expresiile faciale, limbajul trupului, și orice gamă de gesturi care coincid de obicei cu un cuvânt vorbit.

4. UNEORI FOLOSIM O INTONAȚIE DIFERITĂ FAȚĂ DE CEILALȚI OAMENI

De fapt, uneori autiștii folosesc un alt accent față de ceilalți membrii ai familiei și comunică complet diferit. Uneori, vocile lor sună robotic sau mecanic. Acestea nu sunt lucruri atipice pentru cei cu TSA, deși pentru ceilalți poate părea neobișnuit.

5. IMAGINAȚIA ȘI JOCURILE ÎN CARE TREBUIE SĂ NE PREFACEM NU SUNT DISTRACTIVE

Ne place repetiția și rutina, nu spontaneitatea și surpriza. Așa că ceea ce pentru ceilalți poate părea distractiv, pentru noi poate fi extrem de supărător.

6. NE PLAC ACTIVITĂȚILE SIMPLE, REPETITIVE, DAR PE MĂSURĂ CE CREȘTEM ACESTEA POT DEVENI DIN CE ÎN CE MAI ELABORATE

În 1973, Kanner a descris cum unii copii autiști inventau rutine precum ciocănitul pe un scaun înainte de a se așeza sau a se ridica, sau de a se așeza de trei ori înainte de a mânca. De asemenea, a descris și cum alți autiști insitau ca membrii familiei să stea mereu pe aceleași locuri la masă. Aceste lucruri arată cum persoanele cu TSA găsesc liniște în rutină, fiind înspăimântați de schimbări. Uneori, în dorința lor ca lucrurile să nu se schimbe, se pot atașa de obiecte pe care alții le găsesc a fi cu totul neobișnuite.

7. MULȚI DINTRE NOI IUBIM SĂ NE UITĂM LA ,,LOCOMOTIVA THOMAS THOMAS ȘI PRIETENII SĂI“

Unii experți sunt de părere că acest lucru se întâmplă datorită caracteristicilor mecanice și repetitive întâlnite în aceste desene animate, dar nimeni nu poate explica exact de ce autiștii sunt atrași de show-ul ,,Locomotiva Thomas Thomas și prietenii săi“. Desigur, există și alte programe TV pe care autiștii le urmăresc cu plăcere, dar și acestea au tot felul de situații ce par a se repeta.

8. DE MULTE ORI FACEM GESTURI STEREOTIPICE

Mai exact, autiștii fac gesturi repetitive precum scuturatul degetelor, al mâinilor sau al palmelor, sărituri, mișcări de rotați ale capului, sau se leagănă în timp ce satu în picioare. Nu se cunoaște motivul producerii acestor gesturi, care cresc în intensitate atunci când persoana este agitată sau nerăbdătoare. Cu vârsta, aceste gesturi pot fi controlate, prin exercițiu, dar asta nu e o garanție că vor înceta. Aşadar, ai grijă când un autist face astfel de gesturi, care pentru el sunt necesare şi chiar îl pot calma.

9. UNII DINTRE NOI SUNTEM NEÎNDEMÂNATICI ȘI PUTEM AVEA POSTURI ȘI UN MERS CIUDATE

Mulți dintre copiii cu TSA au abilitati de coordonare motorie subdezvoltate; de asemenea, scrisul de mână și gestionarea timpului pot fi problematice. Aceste lucruri nu sunt caracteristice tuturor autiștilor, existând autişti care se pot coordona eficient, fiind sportivi foarte talentaţi.

10. AVEM PROBLEME ÎN A IMITA EXPRESIILE FACIALE ALE CELORLAȚI, DAR DE MULTE ORI LE IMITĂM ACȚIUNILE ȘI REPETĂM CUVINTELE PE CARE LE ROSTESC

Termenii științifici pentru aceste reacții patologice sunt Ecopraxie și Ecolalie. Deși par neobișnuite, aceste practici sunt esențiale pentru dezvoltarea socială a autiștilor.

11. PUTEM IGNORA SAU NE FACEM CĂ NU AUZIM SUNETELE PUTERNICE, DAR ÎN ACELAȘI TIMP SUNTEM FOARTE RECEPTIVI LA ACELE SUNETE PE CARE ALȚII ABIA LE PERCEP

Acesta este un alt paradox al persoanelor cu TSA. Acest lucru a fost observat în 1801 de medicul  Jean Marc Gaspard Itard la Victor, ,,băiatul sălbatic din Aveyron“ – primul caz documentat de autism și un caz foarte cunoscut de copil lăsat singur în sălbăticie. Itard a observat că Victor nu oferea niciun fel de răspuns la suntele puternice, cum ar fi cel produs de armele de foc, dar în schimb o făcea de fiecare dată când auzea sunetul produs de spartul unei nuci sau de orice alt ,,obiect“ comestibil pe care-l îndrăgea.

12. PUTEM AVEA RĂSPUNSURI APARENT CONTRADICTORII LA STIMULII VIZUALI

De exemplu, putea fi fascinați de lumini strălucitoare, dar foarte tulburați de fotografierea cu bliț. De asemenea, nu privim o persoană din cap până-n picioare sau un lucru în întregime, preferând în schimb să ne concentrăm pe o anumită trăsătură a acestora (de exemplu, piciorul unui scaun, mai degrabă decât întregul scaun). A fost sugerat faptul că copilul autist poate face mai mult uz de partea periferică a retinei care se concentrează pe contur și mișcare, mai degrabă decât vederea centrală, folosită pentru detalii. Această parte a retinei este utilizat de către alții în condiții de întuneric. Este interesant de observat că mulți copii cu autism își găsesc cu ușurință drumul prin întuneric. Acest lucru tinde să se estompeze cu vârsta.

13. ANUMITE TEXTURI, GUSTURI ȘI MIROSURI, CARE ABIA SUNT SESIZABILE DE CEILALȚI, POT FI FOARTE SUPĂRĂTOARE PENTRU NOI

Există situaţii când autiştii sunt foarte sensibile la anumite lucruri – cum ar fi anumite materiale textile – şi situaţii când nu observă dacă ceva este prea cald sau prea rece. Există situaţii când nu-şi dau seama dacă au fost grav răniți. Aceste lucruri se întâmplă deoarece autiştii nu sunt capabili să interpreteze stimulii așa cum o fac ceilalți.

14. MULȚI DINTRE NOI PREFERĂ SĂ MĂNĂNCE ACELAŞI TIP DE MÂNCARE, DIN NOU ŞI DIN NOU

Acest lucru poate fi legată de nevoia de uniformitate a autiștilor, dar unii specialiști au speculat că aceștia nu recunosc întotdeauna senzația de foame. Cu toate acestea, mulți dintre autiști beau lichide în exces și par că nu-și potoli setea. O veste bună este că, atunci când sunt implicați în alte activități, pot uita de această sete permanentă.

15. MULȚI DINTRE NOI AU UN NIVEL RIDICAT DE ANXIETATE ȘI FRICĂ, DAR ACEST LUCRU NU ESTE NEAPĂRAT O CAUZĂ A AUTISMULUI

O mare parte din anxietate și frică vine pur și simplu din faptul că o situație a apărut neprevăzută și noi nu înțelegem. Dacă ați fi în locul nostru, s-ar putea ca și vouă să vă fie frică.

16. DIFICULTĂȚI DE ÎNVĂȚARE SUNT COMUNE PENTRU CEI CU TSA

În ciuda acestui fapt, aproximativ 10% din copiii cu autism au seturi de competențe foarte dezvoltate, chiar și în comparație cu colegii de aceeași vârstă. Acest lucru se întâmplă deoare ei exersează anumite lucruri într-o manieră repetitivă. De asemenea, au tendința de a analiza cele mai mici detalii, pe care alte persoane nu le scapă din vedere. Acest lucru poate fi în avantajul autiștilor, care își pot dezvolta un set de aptitudini de specialitate.

17. NU ACȚIONĂM ÎNTOTDEAUNA AȘA CUM CREZI TU CĂ AR FI NORMAL  SĂ O FACEM

Pentru că se luptă cu limbajul și comunicarea, pot face lucruri pe care alții le consideră ciudate. Pentru autiști, poate părea un gest normal să mângăie un străin în autobuz sau să facă remarci ce pot fi jignitoare pentru cei din jur. De asemenea, este extrem de dificil pentru un autist să spună o minciună, deoarece el va descrie lumea exact așa cum o vede.

18. CEI MAI CAPABILI POT AJUNGE SĂ DUCĂ VIEȚI COMPLET NORMALE, SE POT CĂSĂTORI ȘI POT AVEA CHIAR ŞI COPII

Totuși, cei care au deficiențe intelectul și sociale pronunţate, vor avea nevoie de ajutor toată viaţa.

19. INDIFERENT DE VÂRSTĂ SAU DE CAPACITATEA NOASTRĂ INTELECTUALĂ, NE PUTEM ÎMBUNĂTĂȚI APTITUDINILE

Autiștii pot face progrese dincolo de așteptările celorlalți, cu ajutorul specialiștilor.  Terapia ABA (analiza comportamentală aplicată) este recunoscută ca fiind singurul tratament validat științific pentru persoanele cu TSA.

20. ÎN FINE, O DATĂ PENTRU TOTDEAUNA, TREBUIE MENȚIONAT FAPTUL CĂ VACCINUL MMR NU CAUZEAZĂ AUTISM

În comunitatea științifică nu există nicio îndoială asupra faptului că vaccinul MMR NU CAUZEAZĂ APARIŢIA AUTISMULUI. Singurul om de știință care a publicat o lucrare în care se menționa că vaccinul MMR ar cauza autism a rămas fără dreptul de a profesa în Marea Britanie. S-a dovedit că medicul se afla într-un conflict de interese, a manipulat dovezile ştiinţifice şi a încălcat o mulţime de alte coduri etice.  În cele din urmă lucrarea lui a fost retrasă şi catalogată drept un fals ordinar.

 

sursa: www.click.ro

Citește articolul precedent:
Copiii cu autism, „penalizaţi” cu scăderea ajutorului de stat, dacă fac progrese

Umiliţi de către stat, părinţii copiilor cu autism îşi strigă disperarea. Uşoarele progrese, pe care le-au înregistrat în ani de...

Închide